Robul în ochii lumii
Unul dintre semnele distinctive ale unui rob bun al lui Dumnezeu este că nu e atât de mult văzut pe cât e de perceput. Un bun exemplu este vântul. Nu poți să-l vezi dar prezența lui e simțită și efectele sunt cât se poate de concrete. Robii pur și simplu nu sunt interesați în a fi observați de altcineva decât de stăpânul lor. Recunoașterea lui e tot ce contează. Ceea ce gândesc ori spun oamenii despre sarcinile lor e irelevant. Dacă stăpânul lor e mulțumit și ei sunt mulțumiți.
Deci printre robi, nu ar trebui să existe EGOISM!
Ce slavă are un rob în prezența Stăpânului său Isus? În prezența lui Isus toți tac după cum citim în versetul: DAR EI TĂCEAU. Datoria lor este să-L slujească și să-I dea slavă celui mai extraordinar dintre toți robii, Isus!
Cine dintre voi, dacă are un rob, care ară sau paște oile, îi va zice, când vine de la câmp: Vino îndată, și șezi la masă? Nu-i va zice mai degrabă: Gătește-mi să mănânc, încinge-te, și slujește-mi până voi mânca și voi bea eu, după aceea vei mânca și vei bea și tu? Va rămâne el îndatorat față de robul acela, pentru că robul a făcut ce-i fusese poruncit? Nu cred. Tot așa și voi, după ce veți face tot ce vi s-a poruncit, să ziceți: Suntem niște robi netrebnici, am făcut ce eram datori să facem.
Cu mult timp înainte ca un rob să se bucure de confortul vieții, el se îngrijește de confortul altora. De fapt, el caută să aducă mângâiere altora chiar înainte ca aceștia să-și dea seama că au nevoie de mângâiere. Robii care îi mângâie pe alții se desfată doar prin aprecierea Stăpânului lor. Dar, ei nu se gândesc deloc că Stăpânul lor trebuie să fie mândru să-i aibe în preajmă. Un astfel de gând nici nu le trece prin minte. Ei se bucură pur și simplu să fie în prezența Stăpânului lor și își găsesc bucuria în a-I face Lui plăcere.
Robii buni își dau seama că Stăpânul lor cunoaște prețul plătit pentru satisfacerea nevoilor Lui. El știe că ei s-au trezit înaintea Lui. Știe că i-au pregătit masa înainte ca ei să mănânce. Știe că sunt atenți întotdeauna pentru a-I apăra reputația și existența. Este conștient că ei Îl vorbesc doar de bine. Este de asemenei conștient că ei nu merg la culcare până nu sunt mulțumiți pe deplin că tot ceea ce Îi aparține este în siguranță.
Această poveste anonimă, a ajuns și la mine și ea pune în evidență perfect viața robilor:
Într-o zi, un fermier căuta muncitori. L-a întrebat pe un bărbat ce nu avea de lucru la ce se pricepe ca să facă. Bărbatul i-a răspuns:
- Dorm bine noaptea!
Fermierul s-a dus să caute pe altcineva dar, negăsind, s-a întors la acel bărbat și l-a întrebat:
- Spune-mi te rog ce vrei să zici prin aceea că tu dormi bine noaptea?
Bărbatul i-a răspuns:
- Ei bine, după ce mă trezesc la cinci, muncesc din greu toată ziua, duc vitele la culcare, verific gardurile și porțile, fac curățenie în camera de culcare, gătesc cina pentru băieți, apoi merg și eu la culcare și dorm bine noaptea!
- Ești angajat! îi spuse atunci fermierul.