Așa-i că uneori ai vrea să faci multe lucruri, dar nu ai inspirație? Ți-ai dori să te ridici din tine însuți, să scapi de balastul credințelor greșite, a minciunilor pe care le-ai ascultat și în timp au pătruns ca un hoț de noapte într-un cotlon al minții tale unde nu ai reușit să ajungi cu lumânarea conștienței. Să te recreezi într-o formulă mai bună, o variantă îmbunătățită a ceea ce ești. Ți-ai dori să fii mai productiv pentru tine și familia ta, să poți schimba ceva ce evident nu e bine și perpetuează o stare de lucruri pe care nu o vrei. Să găsești căi pentru a aduna resurse care să te ajute să obții lucrurile pe care le dorești. Îți dorești să-ți poți ajuta colegii și prietenii atunci când îți împărtășesc din viața lor.
Dar inspirația nu vine în mediul agitației tale interioare. Ea vine în liniștea și tăcerea care survin din clipa în care te detensionezi. Adică lași totul deoparte. Gânduri despre ce și cum va fi, îngrijorări. Teama de viitorul care are un procent prea mare de incertitudine pentru tine. Gândul la atâtea neputințe pe care „ți le conștientizezi”. Timpul care trece și parcă nu ai reușit să faci nimic cu viața ta. Neputința de a lua o decizie în tumultul de sugestii, informații și gânduri din capul tău. Lucruri care sună bine, dar niciunul destul de potrivit.
Liniștea și energia sunt vitale una pentru cealaltă. Ca să ai liniște trebuie să ai un minim de putere de a te relaxa. Adică nu îți propui pur și simplu să te relaxezi, și te relaxezi. Este ceva, este o putere interioară care te ajută să faci asta. Care-o face de fapt. Este adevărul pe care ți-l spui, este adevărul pe care îl accepți despre ceva. Îl crezi. De exemplu, că în tine există puterea necesară ca să parcurgi drumul către împlinirea concretă a dorinței tale. Că ai taria de a trece peste impas, oricare ar fi, doar că nu știi asta până când ajungi în fața lui și experimentezi energia care te umple, hotărârea. Că pe măsură ce parcurgi calea vei primi, la timpul potrivit și poate numai atunci, cele trebuincioase pentru a face pasul din fața ta. Că drumul acesta deja ți-e așternut în față de către Dumnezeu, porțile ți-s descuiate, chiar dacă nu deschise. Că reușita ți-e asigurată dacă ai curajul și perseverența de a merge mai departe ignorând fricile din inimă și refuzând minciunile din capul tău.
Acceptând adevărul necesar care să te calmeze, crezându-l, te relaxezi, și puterea, lumina, pacea vin peste tine, se răspândesc în tine. Puterea da liniște și liniștea dă putere mai multă. Abia atunci vei avea o altă perspectivă.