Tânjind în așteptarea Ta, Iubite,
Cu ochi slăbiţi și oasele zdrobite,
Văd luminiţe-n depărtările celeste
De-aici, din negrul încăperilor terestre.

Și văd Lumina Soarelui prin Tine...
Văd strălucirea ochilor lui Dumnezeu.
Aud cântarea așteptatei Nunți Divine,
Și simt în duh mireasma cea din empireu

De sub cortina păturii de ceață,
Dincolo de zăbrelele de fier,
Zăresc Lumina lumii, ce-mi dă viață
Și nu mă satur să privesc spre cer...

De sub blestemul morții, biruite,
Aud cu freamăt Glasul Lui aprins
Aud pe Mielul Vieții infinite,
Cum strigă : "-Slavă Ție Tată, Am învins!"