- Acolo-i nemurirea?

Nu trece azi pe lângă soare,
'Ncărcat-n poveri amețitoare,
Pe care lumea, pofta de păcat,
În spate ți le-au aruncat.

Nu îți întoarce de la cer privirea,
Oprește-te și-ntreabă-te:
- Acolo-i nemurirea? Acolo-i veșnicia
În care nici o scamă neagră n-a intrat?

- Acolo e lumina slavei,
A Celui viu, măreț și drept,
Ce dă din pâinea-nțelepciunii
Încât și prostul poate-ajunge înțelept?

- Acolo-i ziua fără noapte,
Iubirea făr-murdare șoapte
Și scaunul credincioșiei,
Aceluia ce-I drept în veci? !

- Acolo o fi nemurirea,
Ce-alungă teama, ura, răzvrătirea,
Din omul cel legat și blestemat
De iadul cel întunecat?

- Acolo-i patria măreață
Și sarea-nțelepciunii plină de dulceață?
- Acol'se-nchină-n nemurire,
Suflarea cea cuminte lipindu-se de sfântul Mire?

Oprește-te și spune răspicat:
- Acolo vreau s-ajung, la Marele-Mpărat,
Ce Și-a-mpărțit viața în Golgota pe lemn!
Cu cei iertați, cu ei vreau să mă-nchin... îndemn...

14 noiembrie-2016
SandaTulics