Toate neliniștile vin pentru că privești la tine în loc să privești la Dumnezeu. Când te uiți la tine vezi neputințe, experiențe neplăcute, eșecuri, confuzia cu privire la ce dorești, neîndemânare, lipsa mijloacelor de a atinge obiectivele. Te intrebi cum vei realiza ceea ce crezi că dorești. Cum vei atinge reușita. Însă acest lucru se naste deopotrivă dintr-o minciună a dușmanului și din idolatrie. Crezi că de tine depinde totul și prin puterile tale vei realiza ce-ți propui.
Nu tu trebuie să le realizezi. Nu tu trebuie să-ți asiguri reușita. Tu trebuie să participi. Rolul tău este să alegi să asculți și să urmezi călăuzirea. Energia divină va lucra în afara ta concretizând o cale și în interiorul tău activând resursele.
Dar energia se răspândește cel mai bine într-un mediu fără rezistență. Atunci când îi lași loc pentru manifestare. În calmul tău, în liniștea ta, ea se va manifesta. Atunci puterea Lui Dumnezeu va lucra nestingherită. Își va duce planul la îndeplinire când tu te vei da la o parte din calea ei. Când ești rigid, tensionat, închistat, atunci tu ești prezent prea mult în tine însuți. Fricile, grijile, gândurile negative, neliniștea, agitația, nervozitatea sunt semne ale faptului că ești acolo. Că tu te vezi pe tine, că privești la tine și ești in centrul atenției tale. Că tu crezi că trebuie să faci ceva. Că lumea așteaptă să faci ceva. Că trebuie să găsești soluția. Ei bine, atunci o vezi mai greu… Te focusezi pe a face în loc să te focusezi pe a fi. A fi fiul, a fi fiica Lui Dumnezeu. Adică mereu în atenția Lui Dumnezeu care te va inspira dacă Îi dai voie să o facă. Când crezi aceste lucruri și ești ce ești de fapt, atunci te relaxezi. Acum esti pe cale să atingi reușita.
1. În primul rând, drept creștin ce ești, crede. Cu acea „încredere neclintită în lucrurile nădăjduite”. Cu acea „puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd” (Evr.11:1). Crede că dacă dorești ceva sau ai nevoie de ceva, acel lucru îți este deja dăruit. Doar că nu îl vezi, pentru că este „împachetat” frumos și pus în mașina „curierului”, dar nu a ajuns la tine.
2. Mulțumește-I că ți l-a dat, laudă-L că a făcut posibil să fie al tău.
3. Apoi, fă liniște în tine, gândindu-te la puterea și dragostea nețărmurită, neclintită și necondiționată a Lui Dumnezeu față de tine.
4. Ascultă-ți „instinctul” și fă un pas. Cel pe care-l vezi cât de cât.
5. Citește semnele de pe cale, lăsându-te călăuzit.
6. Renunță la balast, atașamente, răpitorii de resurse. Fă sacrificiile necesare. Poți. (1Ioan.5:4) Știi tu care-s acelea, dacă ești sincer.
7. Alege să pășești cu curaj în bătăliile pe care le ai (nu singur! – 1 Samuel 17: 46-47) de dus. Țara Promisă este a ta, dar dușmanii nu vor să iasă… Ceea ce înseamnă că e nevoie să-i scoți tu. Soarta lor e hotărâtă, însă trebuie să dai de câteva ori cu sabia în dreapta și în stânga ca să-I pui pe fugă.
Faptul că ceva-i al tău de drept, nu înseamnă că îți va fi adus la ușă de factorul poștal. Uneori e nevoie să te deplasezi până la locul unde îți va fi înmânat. Până acolo și poate că și acolo e posibil să intri în câteva lupte. Nu uita însă Cine-I de partea ta și a aranjat deja izbânda ta.
Dacă nu te concentrezi pe tine, nu vei face comparație între tine și dimensiunea uriașă a dușmanilor tăi (Num. 13:33), ci între Dumnezeu și ei. Atunci când privești cu ochii firii tale umane la situație s-ar putea să te înspăimânți și să consideri imposibil de depășit provocarea. Dar nu uita ce a spus Isus Hristos: