Încet, prin lanuri și podgorii,
prin munți, și văi întunecoase,
se furișau pe bolta zorii
de parcă creionau bujorii
cu-n roșu-aprins ca de mătase.

Iar Iacov, plin de-nverșunare,
luptând spre a-si împlini dorința,
nici că-i păsa de revărsare,
cerșea doar binecuvântare
și-n lupta lungă... biruința.

Nici că-i păsa de scrântitură,
sau junghiul ce l-a căpătat.
La orice pas și cotitură
un foc simțea la-încheietură,
dar... . era BINECUVÂNTAT! ! !

Căci binecuvântat, a spune
nu-i doar o vorbă fără țel,
e o schimbare, un alt nume,
un nou destin, e o minune,
din Iacov treci în Israel!

* * *

E ziuă, noaptea se destramă
și nu suntem la Peniel,
dar doi părinți astăzi te cheamă,
și vor să lupte fără teamă
pentru un nume-n Israel!

Ar vrea și ei să îți declare,
căci astăzi de aici nu pleci!
Ci vei rămâne-n adunare
să torni din binecuvântare,
și către prunc să te apleci!

Să-ți lași amprenta Ta de Tată,
să vadă și să știe toți:
de azi, e binecuvântată,
și-așa rămâne viața toată,
pe brațul Tău să o tot porți! ! !


Amin.

23.1. 2016 Barcelona.