Colindul

E totul cuprins de albul veșmânt
Și câmpuri și case și piscuri mărețe
Liniștea parcă e de mormânt
Când mama la sobă cu glasul ei sfânt
De Domnul ne spune, și ne dă povețe

Afară e frig și-n sobă trosnește
Jăratic încins în pară de foc
E totul desprins ca din poveste
Motanul abia mai sforăiește
Și-apoi între noi se-ncinge un joc

Pe-un vreasc de alun, cu vârful la grindă
Măicuța bătrână atârnă de zor
Fuioare de lână, rămase prin tindă
Și-apoi fir subțire din ele să-ntindă
Pe fusul ce-aleargă tare cu spor

Din codrii ce-i falnici coboară și tata
Și-aduce cu el, sâmbria-n desagi
În munte e iarnă și lucrul e gata
De-odată se-aude bătaie în poarta
Colindu-i adus de-o trupă de magi.

Deschide roșteiul la drum cu grăbire
Georgică al nostru, cel mic dintre frați
Apoi dau năvală, ca-ntr-o simțire
Iar casa e plină, pe loc de colinde
Și noi ascultăm cu toții mirați.

Prin versul ce-l cântă vorbesc de-un Isus
Ce-a fost întrupat prin sfânta Maria
Apoi ea la Templu cu Iosif l-au dus
Ca Domnul să lase-ndurare de sus
Și harul bogat, peste Mesia.

Simțeam cum din ceruri, coboară-n căsuță
O pace cum numai la sfinți o-ntâlnești
Apoi cu grăbire, draga măicuță
Întinde bucate pe-a noastră măsuță
Și-i cheamă pe tineri să stea la povești.

Iar eu dus pe gânduri, la micul copil
Mă strădui să-l văd, prin ochi de credință
Apoi mă apropii de tata tiptil
Iar el când mă vede cât sunt de umil
La pieptul își strânge, iubita ființă.

Din seara aceea, eu l-am primit
Pe pruncul Isus, în sufletul meu
De-alungul vieții, mereu l-am simțit
Cu-a Lui bunătate, cum M-a ocrotit
Și-a Lui îndurare de sfânt Dumnezeu.

Un dor mă cuprinde și tare aș vrea
Ca toți să-l primească în dar pe Hristos
Adu-ți azi la Domnul povoara cea grea
Tu liber vei fi, scăpa-vei de ea,
Și-apoi împreună, trăi-veți frumos.

Nu-i vremea să stai, mereu la răscruce
Și nici să respingi, al Său har ceresc
O vino smerit astăzi la cruce
Primește-L pe Isus, ce pace-ți aduce
Și spune-I cu drag:,,ce mult te iubesc“!