Mi-e dragă țara asta în care m-am născut

Mi-e dragă țara asta în care m-am născut,
Mi-e drag și satul mic în care am crescut,
Mi-s dragi românii harnici, cinstiți, de omenie,
Ce-au stat ca stânci în valuri ca țara să mai fie.

Cinstesc pe toți aceia ce pildă ne-au lăsat,
Ca noi să fim azi liberi, chiar viața lor și-au dat.
Trecut-au prin necazuri, război și sărăcie,
Convinși că Dumnezeu le-a dat această glie.

Mă-ncearcă sentimente de-adâncă prețuire,
Pentru acei ce țara sujit-au cu jertfire,
Au zis o rugăciune gândind la cele sfinte,
Și n-au vândut pământul pentru un blid de linte.

Privesc atent în urmă în duh de mulțumire,
Căci am primit o țară, în dar, ca moștenire,
Pământuri roditoare, munți, dealuri și câmpie,
Cu ape cristaline, belșug de bogăție.

Dar mă gândesc adesea cu multă-ngijorare,
Când văd că-n țara mea păcatu-i tot mai mare.
Cu oameni ce înjură, ucid și mint și fură,
Ce nu se tem de Domnul, n-ascultă de Scriptură.

Deși mulți se declară încă a fi creștini,
Prin fapte se demască că au ajuns păgâni,
S-au lepădat de Domnul și legile lui sfinte,
Pășesc pe căi stricate ce duc înspre morminte.

Să nu lași Doamne țara pe mâna celor care,
Conduși sunt doar de bani și duh de destrămare.
Ci să ridici Tu oameni cu teamă doar de Tine,
Smeriți, cinstiți, uniți și făcători de bine.

Să vină Tată vremuri de har, de-nviorare,
Să-ntoarcă acasă frații plecați peste hotare.
Iar cei ce azi se luptă familii să distrugă,
Mustrarea-Ți și-ndreptarea pe toți să îi ajungă.

O Doamne, fie-ți milă, trezește România,
Salveaz-o din capcane ce i-au adus robia,
Să fim o țară-n care domnia Ta să crească,
Credința și iubirea pe veci să înflorească.

de Teodor Groza
01.12.2016
Vișeu de Sus