''Aş vrea să-mi alin durerea, dar
mă doare inima în mine. '' Ier. 8:18.


Mă doare nepăsarea-n lume,
Mă doare gândul cel furat,
Mă doare zbuciumul din hume,
Mă doare crinul cel călcat...

Mă doare arșița ce arde
Mă doare avântul după ''vânt''
Mă dor stările ce-s calde
Uitând de clocot și de sfânt...

Mă doare ațipirea-n taină
Și umbrele-n loc de lumini,
Când dezbrăcată-i alba haină
În vag! - Goniți de cel hain...

Mă doare zâmbetul cel fals,
Când inima-n ură scrâșnește,
Când răul e luat la vals
Și binele-n ploi ruginește...

Mă doare asfințitul vieții,
Mă doare Sfântul lepădat...
Unde-ai plutit, o, rost al vieții,
Când jertfa-n tină ai călcat? ! ?

Tu, Dimineață ce răsare
Trezește inimi, ca-n ivire,
Să fim o gloată mare, mare
În zbor spre vis, spre nemurire!