Ţi-am adus, iubită mamă,
Flori frumoase, și urare,
Cȃt ai fost cu noi în viață,
Mama noastră iubitoare!

Sărbătoarea zilei tale
Era dulce bucurie,
Cȃnd în pragul sfintei case
Așteptai, pe toți, să vie.

Ȋți urau nepoții, fiii,
Sănătate, viață lungă!
Tu, cu mȃinile muncite,
Scoteai daruri, dragi, din pungă.

Sfinte-mbrățișări și-ndemnuri
Ȋnsoțeau făptura-ți dragă
Pentru fiii de aproape,
Pentru cei din lumea largă.

Și sub pleoapele-ostenite
Roua lacrimilor noi
Ȋși croia prin gene drumul
Mai încet, sau mai vioi:

“Mulțumesc! Iertați-mi plȃnsul!
Să fiți binecuvȃntați!
Domnul să vă ocrotească,
Și de El să ascultați!
S-aveți parte de iubirea
Și lumina Lui cerească,
Și-n umblarea voastră-n lume,
El, să vă călăuzească!
Și cȃnd n-oi mai fi în viață
Nu uitați ce eu v-am spus:
Vă aștept în cer, la Domnul,
Ȋn lumina lui Isus!”
*
Cȃt de mult am vrea și astăzi
Pe cărarea vieții,-n lume,
Să-i urăm iubitei mame
“La mulți ani!”, din nou, și “bine!”

Ȋnsă, mama nu mai este,
Și nici tatăl, să ne spună
Un cuvȃnt de mȃngȃiere,
O mustrare,-o vorbă bună!

Sărbătoarea zilei mamei
A trecut de pe pămȃnt;
Este-n Cerul veșniciei,
Sus, în Casa Celui Sfȃnt!

Glasul ei frumos, de înger,
Lȃngă tatăl nostru drag,
Cȃntă-n Corul Bucuriei
Ȋn al veșniciei larg!
*
Mamă dragă, mamă scumpă,
Chiar de ești în Cerul Sfȃnt,
Vom purta a ta iubire
Cȃt vom fi pe-acest pămȃnt!

Ne-amintim de-a ta ființă
Și de tot ce tu ne-ai spus
Pȃnă cȃnd vom fi, cu toții,
Lȃngă tine-n ceruri, sus!

Și-atunci vom aduce, mamă,
La minunea revederii,
Tot buchetul bucuriei,
Cinstind sărbătoarea vieții
Ȋn Grădina Veșniciei!


Florești, Cluj