Vers stelar

Iernez în primăvară lângă Domnul,
Chiar de-i frig și viscolește-afară,
În inimă îmi zboară fluturi albi,
Și-n flori de dalb, Îi împletesc coroană.
Sunt versuri ce-s trimise,
Ca fulgi de nea din ceruri,
Alunecă ușor în dans stelar,
Îmi mângâie-n iubiri celeste ființa, fața,
Mă pregătesc pentru al Domnului altar.
Așa se-așează liniștite-n minte,
Se-aliniază-n ordine, 'ntocmesc,
Un vers stelar trimis de Domnul,
În care mă învață cum să-L preamăresc.
Petrec în alb, în cald, chiar de e frig afară,
Iar vântul bate atâta de răzbunător.
Alerg spre cer, culeg steluțe albe
În minte, inimă și suflet.
Cu ele-mbogățită-n părtășie,
La scris, iar mă cobor...
Trăiesc din primăvară până-n iarnă,
În lilieci-nfloriți și chiparoase,
Ajung la Domnul-n Duhul Sfânt
Pe Căi Lactee... drumuri de mătase.
Colind cu El ca o albină,
Adun polen pe ale inimii-petale
'Ndulcite de mireasma Duhului Său Sfânt.
Așa trăiesc-n a Domnului grădină-n vale!

9 decembrie 2016
SandaTulics