În noaptea de trădare
Autor: Emanuel Moisa
Album: Volum 1
Categorie: Cină
În noaptea de trădare, Isus Se ruga,
Și cu lacrimi amare El spunea:
Dacă e cu putință să depărteze paharul
Care trebuia să pătimească Calvarul.

Și cu lacrimi de jale Domnul îi roagă,
Să vegheze în taină o oră întreagă
Dar somnul e mare nimic de făcut.
O, rugăciune scurtă și deja căzut.

„Acum dormiți”, Isus le răspunde,
„Un ceas am cerut de la voi”, le spune,
„O, iată vânzătorul!” Domnul le vorbește
„Să ia de la voi ce-i mai scump din Lume.”

Și cum venea grăbit Iuda-vânzătorul,
Cu punga în mână dă el semnul
Pe acel ce Îl sărut, voi să-l prindeți
Spunea Iuda întregii oștirii.

Când Iuda se apropie de Domnul vieții
Îi dă o sărutare ce nu I-a dat-o nimeni
Pe obrazul care fața îi luminase
De iubirea blândă care nu mai are.

Atunci vrăjmașii cu ură de moarte,
Se apropie de El și vor să-L doboare,
Dar Petru, cel care era gata să-L urmeze
Scoate sabia și începe să țintească.

O ureche taie Petru, nu se oprește,
Și-n porunca mare, Domnul îi vorbește
„Petru, bagă sabia! în teacă să-ți fie!
Căci cine o scoate, va fi în nimicire.”

Dar, iată, o minune Isus mai arată,
La toți aceia care L-au văzut odată,
Când mâna ei o pun pe Isus îndată
Și toți de frică au fugit în grabă.

Atunci de departe Petru Îl urmează,
Pe Domnul vieții vrea să-L mai vadă
Și lângă foc el se mai încălzește
Să vadă sentința dată prin lege.

Dar, iată o femeie îl întreabă pe Petru:
„Nu ai fost și tu cu acel Domn mereu?”
Și el strigă cu voce duioasă
Când se jura de cea mai grea povară.

Deodată începe cocoșul să cânte,
Și atunci Petru și-a adus aminte
Când Domnul i-a vorbit mai dinainte
Că „în noaptea aceasta te vei lepăda de Mine.”

O mare întristare a căzut peste el,
Și plângea cu jale pe Sfântul Emanuel
„De ce nu am putut să răspund ne-ncetat
Că și eu sunt acela vinovat?”

Dar preoții cei mai de seamă s-au sfătuit ce să facă
Pentru ca să scape de această povară
Și îndată Îl dădură în mâinile lui Pilat
Ca Isus să fie mai repede crucificat.

Și o judecată grea el a avut la Pilat,
Când sentința cea mare, ei I-au dat
Prin eliberarea lui Baraba, ei l-au ales
Să fie răstignit Domnul nostru Isus.

Dar crucea cea grea El a purtat,
Și vina noastră El a luat
Ca să fim curățiți prin sângele sfânt
Ce a curs pentru noi pe întreg pământ.

Când povara lumii El a luat,
Și atunci Tatăl S-a îndepărtat
Căci nu a putut să privească păcatul
Cu care era acoperit Domnul cel Sfânt.

Simțit-a El durerea de moarte pe cruce,
Când Domnul vieții nu mai putea duce
Și în durerea cea mare El a strigat:
„Dumnezeul meu pentru ce M-ai părăsit?”

Astăzi este viu în veci de veci
Și mijlocește pentru noi
Ca să primim iertare în dar
Prin sângele sfânt de la Calvar.

Amin
Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/156592/in-noaptea-de-tradare