Să lăcrimez lângă un suflet,
Să beau apă dintr-un râu,
Să mă cobor să îmi albesc suflarea,
Să fiu ca florile de nufăr,
Pe-al țării plai să fiu haihui,
S-o-mpodobesc în cânt,
Așa cum fac de când mă știu.
Să-nalț o rugăciune creștinească,
Așa cum sufletul o cântă,
Cu ochii spre senin ceresc,
Și spre Isus Christos,
Ce-n tot frumosul îmi cuvântă.
Să îmi leg brâul cu florile din țară,
În tricolor, corole-primăvară,
Să simt miros de brazdă-ntoarsă,
Si să mănânc din pâinea țării
Pâinea României, pâinea noastră!
...Să cânt cu mierlele la câmp,
În glas privighetor să trilui dulce cânt,
Să mângâi-n zori, cerul în rugi,
Și-apusul să-l petrec cu Domnul-n lunci,
Să îmi respir-n nesaț: marea, muntele, câmpia,
Să mă afund cu fața-n iubită-România,
Să coacă Domnul pâine peste țara noastră!
Să-Și scalde fața-n Dunărea albastră,
S-o-mbrace-n holde-ie românească,
Să-i lege zâmbet peste glie,
Iubirea Lui, peste iubita-mi Românie!

Aceste versuri sunt urări pentru România în noul an!

13 decembrie 2016
SandaTulics