Se odinește albul peste Tera
Mantia marelui preot,
A Pruncului născut în iesle
Ce a venit - salvare pentru toți.
Viori cerești I se închină,
Din aripi, îngerii-L slăvesc,
Pe El... sămânța sfântă și divină
Trimisă Salvator de Tatăl cel ceresc.
Cu ochii-nlăcrimați mama-L privește,
Iosif, se uită lung la El,
Că nașterea-I nu-i filă de poveste
Ni s-a născut:'Emanuel!
Lumini își tremură privirea
În ieslea mică și sărăcăcioasă
Poate-au-nțeles mai repede vestirea
Decât ce-s adunați în jurul Lui,
Că S-a născut ca viața veșnică să ne trăiască!
Cântări cerești sunt auzite
De cei ce-L cunoșteau în cer,
'N genunchi alăturea de iesle
O inimă+n smerenie I Se-nchină,
Iubindu-L și slăvindu-L: Emanuel, Emanuel!
E cerul coborât în noaptea sfântă
Deschis-a Tatăl sfânt Psaltirea
Să ni Se nască pe pământ
Acel ce ne-a dus Iubirea?!
Un cor sublim în unitate
De cer - pământ I se închină,
Pe Dumnezeu-L adoră toți,
Că Tatăl Și-a trimis ca Salvator,
Fiul-Lumină!


''O inimă-n smerenie I se închină...' ești tu acea inimă?

23 decembrie 2016
SandaTulics