Cel ce stă pe tronul de lumină,
Mielul Sfânt tronând peste vecii,
Cel ce-a fost şi are iar să vină,
A fost mort şi stă printre Cei vii.

El cu Tatăl şi cu Duhu-s Una,
El cu noi e frate după sânge,
El a fost cu noi ȋntotdeauna,
Noi prin El am ȋnvăţat a plânge.

El ne spală vina şi păcatul,
El e singurul ce ne mai iartă
S-a făcut pe Sine vinovatul
Şi nu El, ci crucea Lui ne ceartă.

El e Leu şi totuşi nu sfâşie,
El e Stâncă, Fluviu care vine,
El e Preot ce de-o veşnicie
Se jertfeşte pentru noi pe Sine.

El e Apa vie şi Izvorul,
El e Rege, dar şi Ţară Sfântă,
El e Uşa oilor, Zăvorul,
Pacea Lui e cea care cuvântă.

El e Mire nenuntit vreodată,
El e totuşi Soare la mireasă,
Lumea Lui e-atât de depărtată
El e totuşi Cel care veghează.

Nicăieri noi n-am găsit lumină,
Nicăieri nu am găsit alt semn:
El e Cel ce-a fost şi-are să vină
Să ne toarne-n candeli untdelemn.

Copyright © 2016 Marin Mihalache