Pot da mesaje motivaționale din Scripturi, dar nu voi vorbi neapărat de la Duhul Sfânt. De aceea voi vorbi despre ce-mi dă ghes inima.
Cand mă uit la trecut, văd lucruri bune, văd lucruri rele, însă în toate acestea văd o singură constantă – credincioșia lui Dumnezeu.
Când privesc în viitor nu văd nimic, nici lucruri bune, nici lucruri rele, însă înainte de toate acestea văd o singură constantă – credincioșia lui Dumnezeu.
În legământul dintre mine și El văd mai multe variabile și o singură constantă. Variabelele sunt ale mele, constanta este a Lui, și anume credincioșia.
Variabilele mele nu-mi fac cinste, și nu voi vorbi despre ele.
Voi vorbi însă despre credincioșia lui Dumnezeu. Credincioșia Tatălui meu este nestrămutată, neîmpuținată, neschimbată. Ea este dreaptă, constantă, nici nu crește, nici nu scade.
Credincioșia lui Dumnezeu nu vine ca răspuns la vreo vrednicie de-a mea, nu este un moft sau un hatâr care mi se face. Credincioșia lui Dumnezeu nu este nici vreo obligație, vreo forțare a voii lui Dumnezeu. Nu este nimic din toate acestea.
Credincioșia lui Dumnezeu este în Dumnezeu. Dumnezeu este credincios. Credincioșia Lui este în El, în substanța Lui, în esența Lui. El este credincioșie, nu-L poți scimba de la aceasta – este natura Lui. Tocmai de aceea zice Scriptura: ”credincioșia lui Dumnezeu ține în veac” Ps. 117:2.
Când văd credincioșia Lui, îmi vine să mă fac mic. Credincioșia Lui mă smerește, mă copleșește dar curios, totodată mă și înalță. Ea mă și slăbește dar, paradoxal, mă și întărește. Mă face să disper dar mă face și să mă încred neclintit în El, mă face să tremur dar mă face să mă și bucur nespus în El.
Toate acestea pentru că Duhul Sfânt mă cercetează înlăuntrul meu în aceeași măsură în care cercetează și lucrurile ascunse ale lui Dumnezeu, cum zice Scriptura. Astfel că Duhul Sfânt mă arată cine sunt eu în dreptul meu, în raport cu cine este Dumnezeu pentru mine.
Dumnezeu este în legământ cu mine mai tare decât sunt eu cu El. După cum El este desăvârșit în chemare tot așa este desăvârșit și în păstrare.
Când eu slăbesc legăturile legământului, El face și mai tare strânsoarea. Când eu disprețuiesc darul, El mărește harul.
Credincioșia Lui o vede și dreptul și păcătosul. Dreptul o vede, o păstrează în inima lui și se smerește. Păcătosul o vede și el, se încrede cu toată inima lui și se pocăiește. Astfel, credincioșia lui Dumnezeu este o măsură prin care care orice munte se coboară, și orice vale se înalță.
Iar deasupra tuturor, rămâne veșnic credinciosul nostru Dumnezeu și Tatăl.
Glorie Lui în veci! Amin.