Mă iartă Tată pentru timpu-n care
Am fost departe de a Ta iubire
Iar pașii mei au rătăcit pe calea
Ce mi-a adus suspin, nefericire...

Mă iartă pentru gîndul ce-n ascuns
A cărcotit și a cerut mai mult
Deși-mi erai alături...mă vegheai
Cum o făceai și-n vremuri de demult...

Mă iartă Tată pentru vorba care
Mai mult a dărâmat decât zidit
Când, întristat de propria-mi trăire
Parcă-am uitat ce-nseamnă-a fi iubit...

Mă iartă pentr aripa ce-i frântă
Și pentru ruga ce-am uitat a spune,
Pentru lumina ce-am ținut ascunsă
Și n-am lăsat-o-n ploaie peste lume...

Acum, când am pășit peste un prag
Cu-a mea povară plină de păcate
Te rog cu umilință, cu ardoare
Mă iartă Tată pentru tot și toate!

Vulcan-02-01-2017
Mary