Duhul lui Ilie


Astăzi, duhul lui Ilie,
E numit apostazie.
Că el spune la tâlhar
Că e hoţ căzut din har.
Ilie prin duhul lui,
Nu dă mângâieri oricui
Ci doar celor apăsaţi,
De păcat, nemângâiaţi.
……………………………..
Pentru suflet, mângâierea
E ca laptele şi mierea.
Că un suflet nemângâiat
Este-n chinuri ca şi-n iad.
Mângâierea prin păcat
E lucru cel mai căutat,
De omul fără Dumnezeu
Că-şi stinge chinul greu.
………………………………….
Frate, Duhul Mângâietor,
Nu-i duminica-n obor.
Că El nu mângâie-n păcat,
Pe un suflet apostat.
Ţine minte o cântare
Pentru omul de sub soare:
,, Domnul nu dă mângâiere
Celor flămânzi după avere,
Ci o dă în suferinţă
Când crucea-i peste putinţă.
Mângâiere fără de durere
E în rai, nu în avere.
Şi durere fără mângâiere
E în iad, nu-n lanţuri grele”.

………………………………
Fratele meu de la amvon
Tu n-ai slujba de bufon,
Ca să mângâi cu umoru
În adunare poporu,
Prin glume despre păcat
Ca să fii aplaudat.
Mângâierea este bună,
Dacă-n sfânta bătătură
Pocăinţa nu-i scursură,
Nici ceva de umplutură.
Ci, e duhul cel mai bun
Care ne ajută pe drum.
Duh de pocainţă frate,
D-asta Ilie a avut parte
Dacă noi nu-îl avem,
Susţineţi acel sistem
Pe care îl criticam
Şi prin care ne formăm.
Frate, duhul lui Ilie
E-n perfectă armonie,
Cu Duhul Hristos
Care are biciul gros,
Pentru oricare din noi
Care-n duhul suntem goi.
Şi de faptele credinţei
Şi de duhul pocăinţei.
…………………………………..