Mi-ai plagiat o lacrimă, e-a ta,
Să te mustru nu m-aș încumeta,
Poate că te-a trimis chiar Dumnezeu
Să plângi și tu cu mine plânsul meu.

Mi-ai plagiat o lacrimă-ntr-o zi
Și te-ai semnat de parcă-a ta ar fi,
Am înțeles târziu samaritene,
N-am căzut dar simți ce port sub gene.

Mi-ai plagiat o lacrimă, apoi
Am plâns durerea, chinul meu, în doi
Și norul mai ușor s-a destrămat,
Văd în senin că-mi ești apropiat.

Mi-ai plagiat o lacrimă, de-acum
Ducem povara pe același drum,
Ești umărul pe care mă alin,
Ecoul milei la al meu suspin.

Mi-ai plagiat o lacrimă,-ai semnat
Cu înduioșător, adânc oftat,
O verși original și chiar te doare,
Îmi simți arșița din arse cuptoare.

Mi-ai plagiat o lacrimă, de-atunci
În dorurile mele și tu plângi
Ca un cireș cu roade câte două,
Plângem în dorul după Țara Nouă.

Mi-ai plagiat o lacrimă, ce har
Să-mi arzi alături, jertfă pe altar!
Îmi plângi durerea, din curat izvor,
În Iubirea-n care ești nemuritor.

Mi-ai plagiat o lacrimă și-așa
Tu ești un rod născut în Golgota,
Cu cel ce plânge plângi durerea lui
Să fii fărâmă din Pâinea Domnului.

Într-un târziu am înțeles o taină,
Suntem Iubirea, în aceeași Haină,
Un singur Trup, Mireasa Mielului,
O lacrimă curgând de dragul Lui.

Mai țin în suflet o lacrimă, mereu
O plâng la poala Crucii numai eu
Să mă căiesc și să mă frâng tacit,
Căci Dumnezeul meu m-a mântuit.