Cândva, dragostea a fost prinsă în piroane
Îmbrățișând o lume fără milă
Robită de păcat și de icoane,
Iubirea întrupată S-a jertfit umilă.

În agonia morții a rostit:"Iertare"
Și către a Sa mamă: "Nu mai plânge".
A fost vândut de-o simplă sărutare
Privit ca un tâlhar înfierbântat de sânge.

Mai dureroasă ca zdrobirea cărnii-n bice
A fost trădarea unui prieten drag.
Nu L-a durut mulțimea de vibice
Ca ochii vânzătorului privind dulceag.

Iubirea dată la Calvar a fost totală
Arzând ca o torță în negura grea.
Și sângele vărsat și astăzi spală
O lume rătăcită ce smerită-L vrea.

Cândva, iubirea sfântă a decis să moară
Pe-o cruce de lemn răstignită barbar
S-a dat pe Sine-a lumii comoară,
Fiind o jertfă vie aprinsă pe altar.