Prea mulți îți știu, copile drag,
Povestea ta cu umbre.
Cum aștepți un tată-n prag,
Beat, cu priviri prea sumbre.

Mereu același vechi final
Cu lacrimi și cu sânge,
Ce se sfârșește criminal
C-o mamă care plânge.

Mahmur mereu, și-n miez de zi,
Prea orb ca să te vadă.
Te minți sperând că s-a trezi
Dar, e a poftei pradă...

Și plângi cu ochii deja seci
De-atâtea lacrimi mute.
Și-ai vrea o clipă să petreci
În taină să te-asculte.

Ești prea firav să-nduri atât
În fiecare seară.
Te afli într-un vis urât
Ce schilodit nu zboară.

Mă doare când te văd cum porți
Atâta deznădejde
Și al durerii negru sorț
Mereu pe tine cade...
...
Nu știu cum poți al crucii greu
Să-l porți cât mai ușor
Dar, vreau să-ți amintești mereu
Că viciile dor.

Să nu rămâi rob în trecut
Copil, ce astăzi suferi
Curând va fi un început
Când tu ai să oferi.

Când vei ajunge tată, tu,
Să plângi pășind în prag
Având al dragostei atuu
Să-i strângi pe toți cu drag...