Darul mulțumirii?!

Pe drumul de-arșiță, pustie,
Prin dogoarea ce arde ca para,
Trece Isus printre oameni,
Ce-n greu își poartă și strigă povara.
Un vuiet de glasuri se-aude,
De plânset, scâncet-înăbușit...
Agale, cu lacrimi pe față,
Îi aude pe toți strigând;
- Ai milă de mine, Isuse!
- Oprește-Te Doamne, Te rog!
- Aș vrea să-mi capăt vederea!
- Atât mi-aș dori să alerg, da-s olog!
...O gloată ce-și strigă durerea...
Păcatele și suferința,
Ce-ar vrea să se scape de ele,
Să li se-alunge neputința.
El trece agale dar pasu-Și,
Oprește pe rând, cu-ndurare.
Face din tină, din gură-I,
Pentru orb - vindecare,
Ce ochii-și deschide
Și strigă cât poate;
-Văd, văd, văd, ce-ndurare!
Se-oprește, atinge obrajii
Celor ce sunt în suferință...
Ridică ologul, iartă - adulterul,
Dă prin puterea-I,
Tuturor - biruință!
Apoi îi binecuvântă,
Le-arată Calea iubirii.
Rămân fericiți, liberi, în urmă-I
Dar numai unul o fi primit-n vindecări,
Darul mulțumirii!?

***************
...E noapte și fața-I e-atât de-obosită,
Dar se duce-n grădina-ntâlnirii...
Spre Tatăl, mijlocește, insistă...
Zorii de ziuă pe față luminile-și joacă,
Zâmbet de Tată ceresc,
Domnului meu I se-arată...

12 ianuarie 2017
SandaTulics-USA