Inima-i de piatră, tare

Inima-i de piatră, tare,
În adânc de noapte rece
Unde adeseori răsare
Stea de gheață, lucitoare,
Fața-n noapte să-și înece.

Dar din Infinit, în zare,
Rază limpede de Soare
Peste noaptea ei răsare
Și din beznă o splendoare
Ia amploare, ia amploare...

Stânca-i apă curgătoare
Și gheața răufăcătoare,
Se topește și e gata
De-a fi rouă aducătoare
De minuni nemuritoare

Care, îmbogățesc recolta
Unei inimi vechi ce moare
Fiind de viață purtătoare,
Ca să facă loc la alta
Nouă și nemuritoare.

02/08/2014*Ioan Hapca
(Zaragoza)