Tu te ascunzi de-atâția ani
Geneza 3:9,10, Luca 15:11-24

Tu te ascunzi de-atâția ani,
De Domnul, frați și de părinți,
Te-ai rătăcit printre dușmani,
Ai prieteni cumpărați cu bani,
Singur te-nșeli, te pierzi, te minți.

Dar unde tu te vei ascunde,
De fața Celui Sfânt și care,
Până și gândul ți-l pătrunde,
Prezența Lui e orișiunde,
Nu-i loc ascuns de El sub soare.

Tu te disculpi în mii de feluri,
Când ți se cere socoteală.
În firea ta, ai multe țeluri,
Te lași purtat de-a lumii valuri,
Vezi în minciună o propteală.

Dar ce scuze stau în picioare,
Când Domnul slavei totul știe?
Să fugi de El nu-i o scăpare,
Să te ascunzi nu-i rezolvare,
Nici să te-ncrezi în viclenie.

Tu-alergi grăbit, fără odihnă,
De fața Celui drept și sfânt,
Ai vrea să scapi cumva de vină,
În lumea-i vrea să găsești tihnă,
Te-ncrezi în oameni și în vânt.?

Dar cum să-ți fie alergarea,
De biruință încununată,?
Când ți-ai ales greșit cărarea,
Aluneci zilnic înspre valea,
Unde doar chinul te așteaptă.

Tu, tot promiți că într-o zi,
Ai să te-ntorci de la păcate.
Atunci, de ce-ai mai zăbovi?
De ce nu astăzi te-ai trezi?
Să fii iertat, salvat de moarte.

Dar viața e așa de scurtă,
E ca o floare trecătoare.
Și necredința-i o insultă,
De-aceea, eu te rog, ascultă:
Crede-n Hristos să ai salvare!

Tu, tot amâni de azi pe mâine,
S-o rupi cu orișice păcat,
Deși duci viață ca de câine,
Nici roșcove nu ai, nici pâine,
Ești mort de foame și-nșelat.

Dar astăzi când auzi chemarea,
La mântuire, la slujire,
Schimbă-ți stăpânul și lucrarea,
Alege viața și înălțarea,
Prin har, spre cer, spre fericire.

de Teodor Groza
23.01.2017
Vișeu de Sus