Când o să vii, Prietene,
Voi vrea să fiu găsit, pe-o bancă. . .
Cu ochii limpezi, liniştit,
Visând la Tine, încă. . .

Spun, liniştit, gândind la vremuri
Care vor fi venite,
Pe aste 'nnobilate ţărmuri
De-Aleșii, împânzite.

Când o să vii, Prietene,
Să iei ce-Ţi aparţine,
Voi fi aici şi eu, trudit.
Să treci şi pe la mine! . . .

Să stăm puţin şi să vorbim.
Dar, n-am să reuşesc. . .
Decât să stau aşa, clipind,
Tăcut să Te privesc. . .

Când o să vii, Prietene,
Să dai la toţi răsplată,
Să ştii c-am fost, şi încă sunt
Un rob, care Te-așteaptă. . .

Când am să-i văd pe toţi strigând
Eu n-am să strig la Tine. . .
Ci o s-aştept umil, plângând
Să mă strigi Tu, pe mine. . .