Cum dorește un cerb izvoarele de apă, așa Te
dorește sufletul meu pe Tine, Dumnezeule! Ps. 42:1.


Cerbul aleargă la izvor,
Însetat de ape.
Sufletul cuprins de dor,
Vrea să se adape.

Ape cristaline caută,
Cerbul însetat.
Viață fără tină caută,
Sufletul salvat.

În ape-i viață, e vigoare
Cerbul știe bine.
Sufletul dorit să zboare,
Vrea 'nălțimi divine.

De-i secetă și ape nu-s,
Cerbul se va stinge.
Un suflet fără de Isus,
Înălțimi n-atinge.

''Nu-mi opriți calea spre ape!
- Sufletul suspină… ,
Cerul plouă, vrea s-adape,
Care-mi este vina? ! ?

Din Creator sunt! Vreau ce-i viu!
Otravă nu-mi mai dați!
Pășuni verzi, nu pustiu
Salvați-mă! ! ! Salvați! ! !’’