Din dragostea-Ți nemărginită,
M-ai zămislit pe mine
Să-Ți fiu in toate de cuviință,
Să te ascult pe Tine.

Ai pus în mine Duhul Sfânt..
Să-mi fie o putere-n viață,
Să mă-ndrume în tot mereu
Fiind lumină şi povață.

Însă prin viața mea trăită
Am neglijat de multe ori,
Am amânat glasul ce strigă:
"Eşti un fiu de Dumnezeu".

Am încercat apoi în lume,
Să văd ce poate să-mi ofere,
Ce poate oare să-mi aline?
Un duh zdrobit, plin de durere..

Priveam în juru-mi zbuciumat,
Şi mi-am adus aminte
Că-n lumea asta fără Tine
Sunt doar un biet, străin pribeag.

Cu lacrimi şi cu dor fierbinte,
M-am aplecat umil sub cruce
Şi am şoptit din nou atunci:
"Tu, mucul care fumegă nu-l stingi..."




N a o m i.