Te-am strigat de-atâtea ori în încercare,
Când eram înconjurat de-ntuneric greu.
Ţi-am cerut să-mi dai călăuzire, mâna
Să-Ţi întinzi, să laşi lumină-n drumul meu.

Şi mă luptam cumplit, mă întristam în mine,
Oare, pentru Tine, nu mai sunt un fiu?
Nu mai ai nimic rămas în mila-Ţi,
Să-mi arăţi că pentru Tine incă-s viu?

Nori se-adunau pe calea-mi umbrită de-ntristare,
Era greu de 'naintat, şi lupta era grea.
Îmi zdrobeam fiinţa răvăşită-n închinare,
Iar credinţa mea se tot sfârşea.

Te-atingeai de mine cu măsură,
Doar atât cât să nu uit că eşti cu min' .
Nu înţelegeam că-n a Ta milă,
Vroiai să m-asemăn doar cu Tin' .

Te tot chemam în crudă disperare,
Şi Îţi tot ceream să mă ajuţi,
Să Te-apleci cu mine-n grea-ncercare,
Să cobori, şi valul Tu să-nfrunţi.

În durerea mea, adâncă-n mine,
Ajungeam să spun că nu mă vezi,
Că ascunşi sunt ochii Tăi de mine,
Că-ntr-o zi ai să mă părăseşti.

Promisiuni aveam, destule chiar,
Şi nespuse daruri deja pregătite.
Dar Tu hotărâsei ca-n umblarea mea,
Să cunosc puterea-Ţi sfântă-n slăbiciune.

Iar când crunta deznădejde m-a cuprins,
Şi când tot frumos credeam că nu-i al meu,
Lângă mine ai venit...şi ce sublim,
Mă priveai cu dragoste, o, Domnul meu !

Mi-ai vorbit atunci cu ochi de milă,
Am simţit că-mi stai la dreapta şi priveşti.
Toată fiinţa mea s-a contopit in Tine,
Mi-ai şezut alături să mă înveţi:

Că prin toate grele-ai fost cu mine
Şi ai suferit cu mine în rând,
Fiindcă toate-au fost îngăduite
De a Ta voinţă, Doamne sfânt.

Pentru că-n umblarea mea prin lume
Trebuia să ajung să Te cunosc,
Şi cu umilinţă şi răbdare,
Cu smerenie sfântă să-Ţi slujesc.

A trebuit să îmi zdrobeşti această fire,
Ce atâta de departe e de Tin',
Să învăţ să stau în umilire,
Acceptând voinţa-Ţi sfântă din Cuvânt.

Şi mi-ai luat din inimă povara,
Bucurie sfântă, pace, ai turnat.
Zâmbete de soare, de lumină, cântec,
Nu puteam opri al vieţii val.

M-ai încredinţat că de acum 'nainte
Voi intra în binecuvântări,
În făgăduinţele de mult promise,
Voi păşi de-acum spre alte zări.

Tu, la dreapta-mi, înălţat în strălucire,
Eu, îngenuncheat smerit, în umilinţă,
Vom păşi prin toate împreună,
Însă n-am să uit această biruinţă.

Voi şti de acum că, după încercare,
Vine Soarele măreţ, Emanuel.
Şi oricât de grea ar fi furtuna,
Într-un ceas târziu, eu ştiu că vine El.

7 oct. 2016