Ieși la soare!

Din scrâșnet-ură, vorbe de ocară,
Din stufărișul vorbelor ce nu zidesc,
Dintre acei ce zbiară-n miez de noapte,
Te chem acum, îți poruncesc:
-Iubite fiu și fiică, ieși la soare,
La Pâinea care satură în bine.
Nu sta otrăvii martor, să nu înnebunești!
Că nu la asta te-am chemat pe nume,
Și n-am murit pe cruce zdrobit, să fii iertat.
Ți-ai lepădat, amestecat cu lumea,
Inul subțire din Legământul
În car' cândva-mpreună am intrat?
Sunt Eu acolo-n țipătul din vale,
În ura pentru acel ce-ți este frate
În legătura nouă ce o faci
Făr-să te temi că vei ajunge-n moarte?
Nu vezi că ai lăsat Cuvântul deoparte
Și stai în curtea unui ''nou stăpân''?
Acel ce te îndeamnă:
'Dă la moarte !
Pe-acel ce-ti este soră, frate, și
Vino cu mine pe alt drum?!'
Nu vezi că astă cale nu e raiul,
Nu duce-n paradisul ce Eu ți l-am promis?
'De ce vrei să fii ca și ''alții'',chiar dacă știi,
Că-n astă îmbulzeală nu sunt,
Acolo, nu exist?!...


7 februarie 2017-Sanda Tulics