Un suflet gonit de ură

Un suflet gonit de ură
Îngâna năluce șoapte
Când un vânt de miazănoapte,
Șuierând peste-arătură,
Îi insuflă-o partitură,
Divină-n tonalitate,
Care-n sfera interioară
Toată ura i-o doboară
Și-n spărturi de ton, înalte,
Dragostea-n suflet coboară,
Nălucirile-ndeparte
Și cu-n zid se înconjoară
Făcând partitura carte
Pentru a duhului vioară
Care adoră sfinte arte...

Azi, iubirea intonează
Din adâncul duhului
Șoptiri ce iluminează
Opera sufletului
Care-n dragoste vibrează
Sub bagheta Cerului.

30/01/2017*Ioan Hapca
(Zaragoza)