Datornicii Tăi Doamne
Luca 7.36-50


Azi Simon şi Maria
Stau gata să-Ţi îndemne
S-aducă datoria
Datornicii Tăi Doamne!

Şi de-or veni şi-acuma
Cea cea dintâi Marie
Cu lacrimi,fă-le suma
La-ntreaga datorie.

Că-atât lăsat-ai plata
La orişice fiinţă
Şi azi, ca-ntâia dată
E preţul prin căinţă.

Şi astăzi ca Maria
Venim plângând la Tine
Să ştergi Tu datoria
Ce vezi că ne-aparţine.

Să ştergi Tu cheltuiala
Din viaţa noastră-ntreagă
Căci preţul Tău e-acelaşi
Şi azi Isuse dragă.

Fă azi o zi aleasă
Ca şi pentru Maria
Să vină toţi Isuse
Să-ţi plângă datoria.

Căci cazul cel de faţă
Rămas-a de-amintire
La toţi câţi sunt în viaţă
Prilej de mântuire.

Era-ntr-o după masă
Aici constă tot greul
Isus era-ntr-o casă
La Simon Fariseul

El n-află fericirea
Să-şi spună ce-l apasă
Şi nici n-avea plăcerea
Decât la el în casă

Aici găsi el locul
Pentru-a-L putea cunoaşte
De-i El sau nu Prorocul
De care se vorbeşte

Isus stătea la masă,
Alături sta fruntaşul
Pe geamul de la casă
Vedeai întreg oraşul

Se vede-n lung pe-alee
Ieşind de sub o poartă
O tristă de femeie
Părea bătută-n soartă

Nu era zdrenţuită
Ci parcă în purpură
Dar se părea sluţită
De trista ei figură

Şi cum priveau femeia
Isus şi Simeon
O văd trecând aleea
În pasu-i monoton

În mâna-i se zăreşte
Un vas,albastru pare
Deodată se opreşte
Din mers la poarta mare

Se urcă-ncet pe trepte
În plinul ei curaj
Dar fără să se-aştepte
Cei doi de la etaj

Simon ţinea vorbirea
Mai mult ca niciodată
Ba-i chiar schimbă părerea
Persoana cea intrată

Femeia nu-ntrerupe
Discuţia lor mare
Ci-ngenunchează aproape
La Isus,la picioare

O vezi că-n hohot cade
Îşi varsă-n lacrimi focul
De-atâtea lacrimi calde
Udă-mprejur tot locul

Picioarele lui Isus
Parcă erau scăldate
De-atâtea lacrimi scurse
Din ochii ei vărsate

Simon văzând persoana
Ce gesturi îşi permite
Începe-n gând să-şi spună
Că s-a convins de toate

El n-a-ntrerupt vorbirea
Cu Isus vorbea-ntr-una
Dar gândul şi părerea
Le-a otrăvit Satana

„De Tu ai fi Mesia
Cum chiar te crezi în fine
N-ai ştii cine-i femeia
Trântită lângă Tine?

N-ai scoate-o Tu din casă
De i-ai cunoaşte vina?
N-ai ştii că-i păcătoasa
Maria Magdalena?

Păstorule de turmă
Te laşi Tu de ruşine
Femeia cea din urmă
Se-apropie de Tine?''

Isus cunoscându-i gândul
Ce-n tăcere-l chinui
Îi ajunse şi Lui rândul
Să-l întrebe ce dori

Simone-am să-ţi spun ceva
O-ntrebare, nu prea mult
Erau cândva doi datornici
Unui cămătar avut

Însă ei erau nevrednici
Să plătească n-au putut

Unul datora cinci sute
Celălalt, cincizeci de lei
Cămătarul, la o dată
I-a iertat pe amândoi

Spune-mi, care dintre-aceştia
Mult mai mult l-o fi iubit
Cel ce-avu mai mult de plată
Strigă Simon cam răstit

Drept ai judecat,Simone,
Chiar aşa e nu mă-ndoi,
Iată-n casa ta e pilda
Cu datornicii cei doi

Vezi tu-această păcătoasă
E din urmă, cum o crezi
De când a venit în casă
Ce-ai putut la ea să vezi?

De la prima ei plecare
A' ei lacrimi ce-a vărsat
Mi-au fost apă la picioare
Că-n contin' Mi le-a udat

Oare nu-Mi poţi vedea faţa
Şi picioarele că-s scrum
De sudoare, de arşiţa
Şi de praful de pe drum?

Te-ai gândit tu a-mi aduce
Un respect că sunt străin
Un lighean cu apă rece
Să mă răcoresc puţin?

Însă, iată cine ştie
Să te-ajute la necaz
Păcătoasa de Maria
Ţi-o luă-nainte azi

Ea prin lacrimile-i stoarse
Le-a spălat, le-a răcorit
Şi cu păru-i Mi le şterse
După ce le-a revenit

Tu-ai judecat pe Maria
Pe tine te-ai ocolit
Însă, iată datoria:
Ea plăti, tu n-ai plătit

Iată pilda arătată
Cu datornicii cei doi
Ea cu cinci sute-i iertată
Tu cu-ai tăi rămâi 'napoi

De aceea să se ştie
Toti câţi sunt pentru-a plăti
Li se iartă datoria
După cât pot ei iubi

Şi Isus, privind femeia
Îi rosteşte ne-ncetat
Ti-am iertat de azi Marie
Orice vină şi păcat

Simion şi fariseii
Plecară frunţile-n jos
Când văzură pe Maria
Liberată de Hristos

Hrist repetă înc-o dată
Glasul celor ce-L ascult
Multe rele-i sunt iertate
Celui ce iubeşte mult

O, popor cu datorie,
O, creştini împovăraţi
Nu eşti tu aici Marie?
Nu sunteţi voi cu ea fraţi?

Dată tu eşti Magdalena
Conştiinţa-ţi va şopti
Unde-I Domnul să-mi plâng vina?
Unde L-aş putea găsi?

Unde-I ca să-mi dea iertare
Pentru câte-I datorez?
Unde s-o fi dus El oare,
Că sunt gata să-L urmez

Oare cui nu-i arde dorul
Dintre voi, datornici fraţi
S-alergaţi la cămărarul
Ca pe loc să fiţi iertaţi

Ştiind că nu ţine seamă
Nici o vină, nici un caz
Hai să mergem fără teamă
Să-L căutăm cu toţii azi

Unde-i seara 'ceea care
Unde-i neuitata casă
Când şi-n pragul de plecare
Mă-ndemnai să cred, Isusă

Unde-o fi, din tot oraşul,
Locul unde e chemat
Unde-o fi Simon, fruntaşul
Căci acolo e-nvitat

Hai să iscodim cetatea
Că-i-ntr-o casă, asta ştim
Însă-n care, dintre toate
Că noi vrem ca să-L găsim

Unde-or fi aceia care
Stau cu El la masă-n rând
Fie că-i plâng la picoare
Fie că-L judecă-n gând

N-o fi cumva la arene
Căci creştinii-s grup destui
Nu-i că nu L-a chemat nimeni
Nechemat, nu-i locul Lui

N-o fi cumva la vreo nuntă
Că se-aude-atâta zvon
Nu-i, că nu-i place să cânte
Numai psalmi şi din Sion

N-o fi-n trenuri,sau la gară
Că sunt mulţi creştini,la fel
Nu-i că nimenea nu-L cheamă
Că se duc şi fără El

N-o fi cumva în spitale
Pe la cei ce zac în pat
Nu-L mai cheamă nici acolo
Că sunt leacuri de salvat

N-o fi undeva-n vreo şcoală
Şi-L ascultă toţi cu zel?
Nu-i că, fără de-ndoială
Toţi ştim azi mai mult ca El

Unde-o fi atunci, creştine?
Că tu-L cauţi şi nu-L găseşti
Mama lui Isus îţi spune
Dacă vrei să-L întâlneşti

Şi ea-L căută vreo trei zile
Când era El copilaş
Prin pieţe, prin localuri
Şi prin centre de oraş

Mama şi bătrânul losif
Unde nu L-or fi căutând
În zadar în orice locuri
El era în Templul sfânt

Câţi nu-L caută azi pe-alocuri
Şi tot nu-L găsesc de fel
Căci Îl caută-n aşa locuri
Unde nu se duce El

Vai, şi ce durere mare
E pe sufletul lor trist
Când nu ştiu pe ce cărare
S-ar putea-ntâlni cu Hrist.

Sunt apoi a doua clasă
Care Îl găsesc uşor
Unii Îl cheamă chiar acasă
În familiile lor

Unii-au mers chiar luni şi zile
Părăsind averi,cămin
Să-I iasă-undeva în cale
Ca să-L vadă cel puţin

Iată Simon altă clasă
Nici o trudă n-a depus
El nici unde nu se duce
Ci-a chemat el pe Isus

Câtă binecuvântare
Nu-i lăsa la fariseu!
De-l înţelegea venirea
Cum a înţeles Zacheu!

Însă el văzu în Domnul
Om ca orice om din fire
Nici nu şi-a permis îndemnul
Ca să-i ceară mântuire

Ce folos de toată fala
Că Isus l-a vizitat
Dacă el e tot acela,
Tot un Simon neiertat

Cu ce te-ai ales Simone
C-ai invitat pe Hristos?
C-a stat la masă cu tine
Şi că ţi-a vorbit frumos?

Ce folos c-ar sta chiar zile
Nu o zi cât ţi-a vorbit
Dacă tu-ai rămas acelaşi
Păcătos nemântuit

Nu ştiai tu că viaţa
E la-un pas de tine doar
De-arătai tu umilinţă
Isus ţi-ar fi dat-o-n dar

Nu ştiai că mântuirea
Era-n plan ca s-o primeşti
Însă n-avuşi fericirea
Că n-ai vrut să te căieşti

Parcă-L văd acum pe lsus
Ce i-a spus când a plecat
Simone, sosit-a ceasul
Însă plec cam întristat

Tu-ai rămas cu datoria
Simone,destul de rău
M-ai chemat pentru Maria,
Nu pentru sufletul tău

Parcă-l văd acum aproape
Pe Simon cel disperat
Ca pe Luca şi Cleopa
Când Isus S-a arătat

Cum s-o fi trezit îndemnul
După ce-o plecat Isus
Vai de mine, unde-i Domnul?
Isuse,unde Te-ai dus?

Cum n-o fi făcut la semne
După ce l-a părăsit
Cum de nu te-am crezut Doamne
Pentru ce nu m-am căit?

Eu am judecat femeia,
Iar pe mine m-am uitat
Însă, iat-o pe Maria
El o-a binecuvântat

Eu mă văd cu casa goală
Căci Isus m-a părăsit
Ce folos că am eu şcoală
Dacă nu sunt mântuit?

Ce folos că-s cu renume
Sau mă cred mai ridicat
Căci femeia cea din urmă
Înainte mi-a luat

Unde mi Te-ai dus lsuse
Vino iar la cortul meu
Căci Te chem să-mi intri-n casă
Cu-acel dor ca şi Zacheu

Eu Te strig din nou Isuse
Ca şi orbul din trecut,
Te-am avut la mine-n casă
Însă nu Te-am cunoscut!

Când voi descărca bagajul
Care-l simt,Isuse drag?
Lesne-avui astăzi prilejul
Că mi-ai stat o Doamne-n prag

Tu-l ceruşi scumpe Isuse
Însă eu Te-am refuzat
O, femeia Te-nţelese
Şi pe loc o-ai uşurat

Suflete, nu eşti tu Simon
Care stai cu sânge rece?
Nu tu L-ai chemat pe Domnul
Şi Îl laşi acum să plece?

Nu vrei tu în suflet pace
Nu de-aceea L-ai poftit?
Simone, iată-L,se duce,
Spune-mi de te-a mântuit

El ţi-a vorbit de iertare
L-ai rugat să fi iertat?
Nu-i El oare Cămatarul?
Nu-i eşti tu îndatorat?

Nu vrei tu să-ţi şteargă suma
De păcat ce-ai cheltuit?
Nu-i ocazia acuma
Ca să poţi fi mântuit?

Nu-i El cel ce dă viaţă?
Nu-i El Dumnezeul,oare?
Simone, iată-L în faţă
Cere-I binecuvântare!

Cere-I ca să-ţi dea şi ţie
Ca lui Levi şi Zacheu
Pleacă-te şi tu, Marie
Trânteşte-ţi bagajul greu

Strigaţi: Doamne, pilda dată
Cu datornicii cei doi
Noi avem mai mare plată
Cu cinci sute suntem noi.

Iartă-mi, Doamne, datoria
la-mi necazul care-l trag
Şterge-mi Tu ca la Maria
Trecutul, lsuse drag

Nu mai vreau să scap momentul
Nu mai vreau să-l ocolesc
Astăzi Ţi-auzii Cuvântul
Astăzi vreau să-L împlinesc

Ca tâlharul de pe cruce
Vin şi eu cu-acelaşi grai
Dacă azi de-aici voi trece
Azi să fiu cu Tine-n rai

Că nici moartea, nici viaţa
Nu mă vor mai despărţi
Astăzi Te-am văzut în faţă
Astăzi vin a mă căi

Eu sunt, Doamne, Magdalena
Femeia cea mai din urmă
Vin a-mi plânge toată vina
Dar să mă primeşti în turmă

Să mă păşunezi, Isuse
La păşunile ce crezi
Pe câmpia cea aleasă
Ale harului livezi

Însă-n ziua cea măreaţă
Care-o aşteptăm să vină
Fă să-Ţi văd atuncea faţa
Ca Maria în grădină

Strigă-L Simone, Marie
Strigă-L până nu se duce
Să te scapi de datorie
Şi să-ţi dea în suflet pace

Nu-L lăsa pe Hrist, creştine
Nu mai sta indiferent
Că nu ştii în cea de mâine
De-o să ai aşa moment

Ah, în anii mei, Isuse
Tu erai un cerşetor
Când ai fost la mine-n casă
Eu am stat nepăsător

Eu Îţi judecam persoana
Ca lipsită de putinţi
Iar pe cei ca Magdalena
Îi credeam ieşiţi din minţi

Ah, viaţa mea cea ştearsă
Fără urme, fără glas
Nu plâng pentru-o zi, Isuse
Astăzi mi-e destul un ceas

De-ar fi astăzi să-Ţi văd faţa
Cu privirea către mine
Mi-aş da Doamne chiar viaţa
Şi-ar fi numai pentru Tine

lată-L dar in pragul porţii
Cheamă-L nu mai zăbovi
Că de nu, în ceasul morţii
Mult vei plânge-această zi

Strigă-L, Strigă-L,o,creştine
Strigă-L până-ţi stă în prag
Nu te duce de la mine
Vino iar, lsuse drag

Nu-mi lăsa casa pustie
Că din suflet mă căiesc
Iartă-mi multa-mi datorie
Căci cu lacrimi Ţi-o plătesc

O Isuse, o, Isuse,
Uită-Te puţin 'napoi
Nu ieşi uşor din casă
Că ne-am răzgândit şi noi

Dacă ne-ai primit chemarea
Fă-ne, Doamne, bucuria
Dă-ne binecuvântarea
Care-ai dat-o la Maria

Dacă-n ceasul unsprezece
Numai unul din cei mulţi
De Te roagă, nu Te duce
Te rugăm ca să-l asculţi

Peste cei ce-ndrepţi privirea
Numărându-i, mari sau mici
Nu uita nici datoria
Ce-o vezi strânsă azi aici

Iată-i cum Te strigă-ntr-una
Şi prin rugă şi prin semne
Ei sunt fraţi cu Magdalena
Sunt datornicii Tăi Doamne

Amin

Timişoara, 07-12-1953