Fiule,... ...
Ferește-te, de asemenea, de a cerceta și a discuta vrednicia sfinților, care adică este mai sfânt decât altul, sau care este mai mare în Împărăția cerurilor. Asemenea întrebări dau naștere la certuri și neînțelegeri fără folos, ele hrănesc mândria și slava deșartă, fapt care dă loc la pizmă și dezbinări, în timp ce unul ține la unul, altul la altul. A voi să știi asemenea lucruri și să le cercetezi, nu numai că nu este de folos, dar chiar supără pe sfinți, căci Eu nu sunt un Dumnezeu al neorânduielii, ci al păcii, iar această pace stă în smerenie, nu în îngâmfare.
Unii, din râvna dragostei, se simt atrași mai mult către unii sfinți decât către alții dar această dragoste este mai mult omenească decât dumnezeiască. Eu am făcut pe toți sfinții, El le-am dat harul, Eu le-am dat slava. NUMAI EU CUNOSC VREDNICIA FIECĂRUIA și i-am întâmpinat cu binecuvântări de fericire. Eu i-am cunoscut și i-am iubit mai înainte de toți vecii, Eu i-am ales din mijlocul lumii, nu ei M-au ales pe Mine. Eu i-am chemat prin har și i-am atras prin îndurarea Mea și i-am trecut prin multe feluri de ispite. Eu am revărsat în inimile lor mângâieri cerești. Eu le-am dat statornicie și am încununat răbdarea lor.
Eu cunosc pe cel dintâi ca și pe cel din urmă și-i îmbrățișez pe toți cu nemărginita Mea iubire. Eu sunt lăudat de toți sfinții Mei. Pe Mine să Mă binecuvintezi mai presus de toate și să Mă cinstești în fiecare din aceia pe care i-am ridicat la atâta mărire și i-am hotărât fără nici un merit din partea lor. Cine disprețuiește pe unul din cei mai mici ai Mei, nu cinstește nici pe cel mare, căci Eu i-am făcut și pe unul și pe altul. Și cine nesocotește pe vreunul din ei pe Mine Mă nesocotește și pe toți din Împărăția Mea. Toți sunt una prin legătura iubirii, sunt un gând, o voință, toți se iubesc.
Ba, mai mult, ei Mă iubesc mai mult pe Mine decât pe ei înșiși și faptele lor, căci, scoși sunt ei înșiși și eliberați de iubirea de sine, toți sunt cufundați în dragostea Mea în care se odihnesc cu plăcere. Nimic nu-i poate despărți și întoarce de la dragostea Mea, căci plini sunt de veșnicul adevăr, ei ard de focul nestins al dragostei. Tăceți dar, voi, oameni firești, robiți de pofte, voi care nu cunoașteți decât iubirea de sine și plăcerile voastre vinovate, tăceți și nu mai vorbiți de starea sfinților, căci voi măriți și micșorați pe sfinți după pornirile voastre pământești, nu după dreptarul veșnicului adevăr.