Şi-atunci, de ce aceste toamne
şi-aceste lacrimi multe, multe...?
Nu-s îngerii în ceruri Doamne,
şi nu eşti Tu să le asculte...?

Te chem din margini de pădure
că mi se veştejesc copacii,
şi vine-un fulger să mi-i fure
şi cum să-i mai ajut, săracii?

I-aprinde lacrima cerească
şi plâng cu ei mai la o parte;
nu ştie nimeni să-i iubeasca,
şi să-i iubesc, sunt prea departe...

Se-ascunde-o pasăre-n cenuşă,
mai cânta-un pic, şi-apoi se duce...
Eu stau ascunsă după uşă
cu mâinile la piept şi-n cruce...

Şi-atunci, de ce aceste toamne,
şi-aceste multe lacrimi,... multe...
Nu-s îngerii în ceruri, Doamne,
şi nu eşti Tu să le asculte...?