Mulți se încumetă să spună
Autor: Ioan Hapca
Album: Reflecții
Categorie: Evanghelizare
Mulți se încumetă să spună

Mulți se încumetă să spună,
(Și-s convinși că au dreptate);
-„Calea mea e cea mai bună!”
Când de fapt, duce la moarte.

Dar cum pot să știu eu oare
De-aici, dintr-a morții vale
Că smerita mea umblare
Sfârșește pe-a vieții Cale?

Căci din sfera-mi mărginită
Într-un mic punct de vedere,
Și-a pierdut cea infinită
Spiritul de prevedere...

Dar din simpla abordare
A concepției mântuirii
Vine o mare încredințare
Prin aspectul răstignirii:

Toți acei care-au murit
Împreună cu Hristos
Din El Însuși au primit
Darul vieții, glorios.

Respectând orice opinie,
Sub stindardul prețuirii
Vin cu-n gând ce sublinie
„Siguranța mântuirii”

Și întreb; - în ce-ți pui speranța
Pentru „Ziua răsplătirii”
Dacă tu n-ai siguranța
Și bucuria mântuirii?

Când te uiți la „mersul” tău,
Poate pare admirabil,
Da împlinește scopul Său
Veșnic și invariabil?

Îți analizezi umblarea
Și spui „Am înaintat!”
Dar de-ți este bună calea,
Ești sigur de rezultat?

Calea-i doar Hristos, în tine,
El e calea adevărată,
Restul căilor știi bine
Că te duc la Judecată!

Dacă vrei să-ajungi departe
Vei ajunge tu cumva
Dar sfârșitul este moarte,
Te mai scapă cineva?

Ooo, căile noastre, toate,
Oricât de bune-ar părea
Nu pot trece peste moarte
Oricât am plăti și-am vrea!

Însă într-a morții vale
Ne-a deschis Domnul Isus,
Prin trupul Lui Sfânt o cale
Care nu mai are apus.

În palmele Sale sfinte
A săpat toată omenirea.
Chiar și morții din morminte
I-au văzut neprihănirea,

Când pe moarte a călcat
Cu sfințenie deplină
Și din morți a înviat
Scoțând morții la lumină.

Locuința morților
Și-a deschis porțile-n grabă
Pentru Domnul domnilor
Ca să-i ea robia roabă!

Liberi față de păcat,
Prin sângele crucii Lui
Cu care ne-a răscumpărat,
Suntem fii ai Tatălui.

Porți tu-o cruce pentru sine
Dându-I slavă Domnului,
Și convins ești că-ai în tine
Viață din viața Lui?

Câtă vreme mai poți spune
„Astăzi”! - Este-o zi sub soare
Cu privilegii oportune
De decizii și schimbare.

Cu-o religie „divină”
Poate poți să te fălești
Dar, Mirele-I gata să vină,
Tu ești gata să-L primești?

Orișicum Îl vei vedea
Pe Cel ce-I de nedescris
Dar acolo-n „Cartea” Sa
Ai tu numele tău scris?

Judecă-te personal
Ca să nu fii judecat,
Spune în chip rațional;
Ești liber față de păcat?

Pentru ce va fi să vină
Și ori ce-ar aduce mâine,
Ai tu astăzi o deplină
Siguranță în veșnicie?

Oricum vei vedea odată
Tronul Celui Preaînalt,
Tronul alb, de judecată...
Ești cu Domnul împăcat?

Calea e Hristos, știi bine!
Nu-i alt Domn și Împărat!
Și când El domnește-n tine
Ești sigur de rezultat!

12/02/2017*Ioan Hapca
(Zaragoza)
Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/160277/multi-se-incumeta-sa-spuna