Nu vreau să pierd...

Nu vreau să pierd vârful-zenit, bogatul șirag
De raze atârnate de-al soarelui grumaz,
Nici dezmeticirile florilor în rouă,
Zâmbetul luminii într-o zi atât de albă, nouă.
Nu vreau să pierd chemarea de cocoare,
Nici zbicitura fără milă a apelor ce se grăbesc la vale,
Nici mugetul de bivoli ce și-l unesc în bucurie
Când, îs scoși pe poartă, îndemnați spre mănoasa câmpie.
Nu vreau să pierd: atingeri, mângăierea
Din al fluturilor dans ce-mi înmulțeste: fericirea, puterea,
Nici hora-albinelor în armonii acompaniate,
Ce-adună-n sârg dulceți pe săturate.
Nu vreau s-alung o lacrimă sub geană când,
La Împărăție suntem chemați, credința să ne-o cearnă,
Nici greșurile nu vreau să le țin,
Ce ar putea să-mi strice drumul
Spre al luminii sfânt destin...
Nu dau, resping, tot ce-am primit cu bucurie,
Din mâna Domnului ce-aici mă păzește
Dar m-așteaptă-n veșnicie.

februarie 2017
SandaTulics