Când vreun necaz mă necăjea

Când vreun necaz mă necăjea
și orizontu-mi se înnegrea
m-am întrebat de-atâtea ori
de ce e cerul plin cu nori,
de ce e crucea tot mai grea...
Dar m-am proptit puțin în ea
și am pornit la drum cu zori
căci mă zorea Renașterea...
Pe cale-s spini ascunși în flori
Furtuni cumplite adeseori
și vremea-i vitregă și rea
Dar Tu rămâi lumina mea,
Cu mângâieri mă înfiori
și faci așa să-Ți pot vedea
în orice clipă Dragostea
și înaltele-Ți valori.

28/02/2017*Ioan Hapca
(Zaragoza)