Ți-am dat car de sănătate,
Ruga ta ți-am ascultat;
Când credeai că ești pe moarte,
Din belșug, viață ți-am dat.

Ca tine nu a fost nimeni
Așa binecuvântat;
Trecere-n față la oameni
Ți-am făcut, și ți-am tot dat:

Tot ce ai avut nevoie,
Cu grijă ți-am pregătit.
Te-am salvat ca și pe Noe,
Dintre toți, că te-am iubit.

Te-am pus demult deoparte
Să ridici, să-ncurajezi,
Însă tu, tot mai departe
Te ascunzi și nu veghezi.

Eu și-acolo-mi întind mâna,
Te mângâi, te-mbărbătez,
Te aștept ca să fim una,
Vreau ca să te cercetez.

Să trezesc popor prin tine
Și să Mă mărturisești.
Ți-am făcut tare mult bine;
Tu de ce te-mpotrivești,

Planului Meu de iubire?
Nu vrei să te domolești? !
Fugi ca Iona de Ninive,
Tu nu vrei să Mă iubești.

Eu am mare revărsare
De pace spre casa ta.
Și prin tine, cu-ndurare
Vreau s-o las și altora.

Vreau ca să te folosesc
Și lăuntruri să zidesc:
Care sunt azi dărâmate,
Pustii, triste-ntunecate.

Vreau să chem pe mulți la viață
Și să dau speranțe noi.
Cuvânt, lumină, povață,
Să pătrundă și în ei.

Că sunt mulți ce n-au habar
Pentru ce trăiesc, și cum?
Nu au dragoste cu jar,
Au ajuns tăciune, scrum.

Sunt mulți ce au cunoscut
Tainele și Adevărul.
Lăsând harul au căzut,
Alegând banul, fiorul,

Dezmierdarea-nșelătoare,
Și-acum au lacrimi amare
În loc de Pacea sublimă
Și pe față o lumină,

De multe pofte munciți,
Și de gânduri chinuiți,
Gata să se ia la ceartă
Pentru orice fel de faptă.

Fie bună, fie rea,
Dar de fapt e starea sa
Care nu îl mulțumește;
Siguranța îi lipsește.

Hai să fim ca o echipă!
Tu și eu. Și amândoi,
Să-ncepem lucrul din pripă,
Să dăm haine celor goi:

O manta de biruință,
Și alta de puteri noi.
Să îi smulgem cu credință
Pe cei dragi:din foc, noroi,

Să le spunem că-i iertare,
Sânge sfânt și pentru ei.
Este-un Dumnezeu, și-e Mare!
Cum ne-a scăpat și pe noi!

Răbdându-i îi vom salva.
Și pe noi ne-o-ncununa
Împăratul Veșniciei,
Văzând rodul bucuriei.