Când arșița fierbinte,
Ne arde cu durere,
Mai dă-ne Scump Părinte,
Puțină mângăiere...

Când focul ne încearcă,
Și trupul aproape piere,
Se naște în frământare,
Un duh plin de putere.

Așadar mistuiască,
Cuptorul de încercare,
Credința vie, strălucească,
Din ce în ce mai tare.

Vezi plugul răscolește,
Prin inimi doar durere,
De plouă lacrimi, brazda naște,
Un om ce-n veci nu piere.

Să lăsăm suferința,
Să-și facă azi lucrarea,
Căci vine biruința,
Odată cu răbdarea.

Sunt fiul Tău și știu că ziua care vine,
Mi-aduce întristare,
Dar, astăzi ochii îi ridic spre Tine,
O, scumpa mea salvare.

Și ce? pe noi ne așteaptă,
O viață de durere?
Din cer cum curge miere...
Ce scump și dulce-i harul,
Care ne dă putere!

Când arșița fierbinte,
Ne arde cu durere,
Vedem cum dai, Părinte,
Belșug de mângăiere!

Ioan
20.02.2017