Domnu-I bun!

Mergeau pe drum în fapt de seară,
Doi pomi.
Unul, cu o scorbură bătrână,
Un cancer ce-i rănea grumazul,
Iar lângă el, un pom bogat-n verdeață,
Plin în poame, în dulceață ce,
Din roada parfumată, fața îsi arată.
Greu se duce-mpleticit, pomu-n spate peticit...
Gârbovit, plin de ranchiună
Ca și noaptea fără lună .
Se grăbește ''să se țină'' într-un greu oftat-ignit,
Bombănind mereu din coajă
Lângă pomul fericit.
Au același drum ortacii!
Unu-i verde, plin de roadă,
Celăllalt '' se fericește'' așteptând
Ca celuilalt, doar,doar roada să îi cadă.
Uite-așa ei merg pe drum,
Unul crede şi se roagă
Să trimită Domnul ploaie,
Să îi fie roada-ntreagă.
Celălalt, tot mofturește
Printre pașii încurcați...
-Cu-ăsta s-am asemănare!?
Și să ne mai zicem frați?'

Domnu-I bun! ...
Are ploaie și căldură, soare, pentru fiecare!
Dar cel bun Îi mulțumește,
Celălalt spre-apus pornește...

20 februarie 2017
Sanda Tulics