În Cer

Tot cerul stă privind realitatea
Şi pare crud, dar e adevărat
Atât de mult Iubit-a Tatăl omenirea
Căci propriul Fiu, la moarte El Și-a dat...

Plimbându-Se îndurerat prin Curte
Să ia în piept mirosul blând de flori
Ca un pumnal în piept i se învârte
Când Îşi aude Fiul în fiori

Se-apropie agale de Grădină
Să simtă mai adânc mirosul lor
Dar Una, e mâncată de rugină
Și-atunci, în piept Îl strânge un fior

Uşor o ia în palmă să o vadă
Din ochii blânzi, o lacrimă-I se scurge
O ia şi-o mai miroase încă-o-dată
Şi-apoi îndurerat, o smulge...

Era-nnegrită de păcatul omenirii
Şi n-a mai suportat nicicum s-o vadă
A smuls-o, şi-a plantat-o-n ţara nemuririi
Şi n-a lăsat-o-n umbra morţii aruncată.

Pe pământ.

Priviri iscoditoare, spini înfipţi
Şi palme aspre date fără număr
Durere aprigă simţită până-n dinţi
Şi-o cruce grea târâtă pe Un Umăr

Urechile Iubitului, zdrobite
De-atâtea strigăte la condamnare
Iar ochii Săi loviţi până-n orbite
Clipesc plângând sub raza arzătoare

În gândul Lui cu dragoste suspină
Inima Lui e prinsă ca în laţ...
"V-a trebui să port a lumii vină
Ca ei, la moarte, să nu fie daţi! "

Şi meditând la sufletele multe
Primeşte iar din jur o scuipătură.
Rănile-I sângerânde de pe frunte
Nu înţeleg nicicum ce rău făcură...

Căzând adesea sub povara grea
Izbeşte crunt cu faţa de pământ
Să se oprească-acum cu niciun chip nu vrea
Chiar dacă-n minte îl frământă-un gând

"Săbii şi lanţuri? Nu-S tâlhar!
Atâtea umilinţe şi suspine?
Şi ce-i veninul aspru din pahar
E pentru ei? Sau pentru Mine?

"E tot al Tău! Să nu mai laşi vreo picătură
Răsună greu în mintea Lui Hristos
Hai, bea acum. Pune-l la gură !
Să nu arunci nimic din el pe jos! "

O şoaptă iese printre crăpături
Din pietrele poroase şi uscate
Isus, înfrânt sub asprele înţepături
Simțește rece, un fior pe spate...

"Eşti doar un om Isus!
Un om! urlară toţi...
Nu vezi că-n starea care-acum eşti pus
Să bei paharul lumii, n-ai să poți!"

Atâtea gânduri i se zbat în minte
Chipu-I schimonoșit, de spinii din cunună.
Dar nu îndrăzneşte să vorbească în cuvinte
Ci-n tot ce-i fac barbarii, vrea să se supună...

"Mai am puţin, încă puțin...
Paharul Meu aproape că e gol
Mai am încă o gură de venin
Şi-apoi, din mărăcini am să Mă scol! "

"Mă-ntind acum pe cruce, benevol...
Vai, ce frumos e Cerul ce M-aşteaptă!"
Clipind din ochii Sfinţi, domol
Aude tălmăcindu-se o şoaptă...

"Nu poţi, nu poţi! îi sună în timpane!
Nu poţi Isus. Urlară toţi!...
Ce dureroasă-i lovitura de ciocane
Căci parcă şi ea strigă: N-ai să poţi... "

Ţâşneşte un izvor de curăţire
Isus închide ochii-ndurerat
Şi vede cum sub crucea de iubire
Atâtea suflete murdare a spălat...

Şiroaie, sângele preasfânt ţâşneşte!
Şi se prelinge-n jos pe cruce...
Şi deodată Domnul se opreşte
Veninul Lui, acum îi pare dulce...

Pe lemnul aspru înălţat
Cuprinde toată zarea cu privirea
Atâta sânge vrednic a vărsat
C-a reuşit s-atingă toată omenirea!

În faţa Lui, stropiţi pe feţele murdare
Îngenunchează mult şi plâng amar
Şi nu-ndrăznesc să se ridice în picioare
Ci stau cu toţi îngrămădiţi, sub Har!

Ai fost şi tu acolo? Eu am fost!
Şi-a curs şi peste mine Sânge Sfânt
De-atunci, mereu Îl cânt pe Domnul nost'
Că m-a plantat în Cer, de pe pământ...


A. David.21februarie.2017