În magnifica răscruce

În magnifica răscruce
Ce separă veacurile,
Pentru veșnicii, o cruce,
Lămurește drumurile
Printr-o Cale ce ne-aduce
Nouă-n suflet Cerurile.

Da, o cruce ce desparte
Ce e sfânt de ce nu-i sfânt,
Vrednicind pe sfinți să poarte,
Printr-un veșnic Legământ,
Vestea din divina Carte
A Preasfântului Cuvânt.

Căci avem răscumpărarea
Prin sângele Lui Preasfânt
Și prin haru-I și îndurarea
Revărsate pe pământ
Iată că-am primit iertarea
Și-am intrat în Legământ...

Cine vrea, să înțeleagă,
Cine nu, e treaba lui!
Omu-i liber să aleagă
Singur voia Domnului,
Însă crucea Lui ne leagă
De inima Tatălui,

Deschizându-ne o Cale
Prin trupul ce L-a îmbrăcat
Să înfrunte a morții vale
El, Preasfântul întrupat,
Și Slava Puterii Sale
Ce din morți L-a înviat.

Jertfa Lui e Legământul
Și răscrucea între hotare
Unind Cerul cu pământul
Și pe unul unul fiecare,
După cum cere Cuvântul
Celui plin de îndurare.

Prin Cel infinit de Sfânt,
Făr` de început și sfârșit,
Atotputernicul Cuvânt;
Dumnezeu, tot a unit,
Din Cer și de pe pământ
Într-un chip desăvârșit.

El ne-a rânduit să fim
Moștenirea Lui iubită,
Și prin El să moștenim
Patria făgăduită,
Slavei Lui laudă să-I fim,
Prinși în slava-I infinită.

18/02/2017*Ioan Hapca
(Zaragoza)