Luceafărul Cerului

În cerurile Sfinte-nalte, se așternu tăcere.
Atmosfera grea, prevestea durere.
Dumnezeu Atotputernic vrea să-ntrebe, apoi, a știi,
După o lungă ezitare... hotărât vorbi:
- Cine oare vrea din ceruri să coboare,
Slava cerească pentru un timp s-o lase?
-Cine vrea pe-a lemnului cruce să Se răstignească,
Să salveze ființa pământească?


Tăcere apăsătoaare... nu dorea-n neant, niciunul,
Să schimbe slava cerească cu pământul.
Dar răspunsul veni îndată. Căzu ca fulgerul...
Cortina căzu. Cine dorea era - Fiul!
Ca un tunet hotărât... a răsunat ca un ecou...
Se făcu tăcere, rea prevestire...- EU!
O tăcere ca de plumb se așternu.
Cu toții înmărmuriră, Dumnezeu tăcu.


El!... Pe fețe uimire... El e cel ce pleacă?
El!... Renunță la slava cerească?
În toată Dumnezeirea de ce nu s-a găsit altul?
Să coboare în lume... De ce tocmai Fiul?
Dumnezeu... îndurerat I Se jertfea Crinul,
Să ierte păcatul, să ridice blestemul,
Să redea păcătoșilor speranța mântuirii.
Coborî Luceafărul... lăsă sfera luminii.


Fiu de Dumnezeu, în cer Soare luminând,
Acum era om muritor de rând...
Călător prin lumea de durere și tristeți,
Vestind mântuirea, lumina altei vieți.
Apostolii-L urmau. Ceilalți erau hoinari,
Care L-au răstignit, între doi tâlhari,
Pe cruce-ntre hoți, încoronaț cu spini;
Suferea Isus... Dumnezeu în veșnicii...


Luceafărul lumii - între tâlhari pe cruce;
Dar așa în Sfânta Carte, destinul scrise.
Tatăl... nu-L lăsă-n moarte pe Sfântul dintre Sfinți,
Trimise biruința, L-a înviat din morți.
L-a înălțat la ceruri în Slava Lui Cerească,
Lăsând în urma Sa, Pacea pământească.
Și mulți de atuncea Îl urmează...
Și mulți în zori de zi... Îl așteaptă.


Coboară Luceafăr Sfânt din zarea albastră,
Intră în ale noastre case, viața ne-o luminează;
Revino prin puterea Duhului Sfânt ca altădată,
Cobori la noi la cei ce Te așteaptă,
La cei supuși, la cel slab, umil și blând.
Un gând spre ei trimite, nu îi lăsa plângând,
Căci toți la veșnicie, -Isuse -, stăm visând...


Și eu sunt unul dintre orbi, îndură-Te, Isuse,
Fă tină, unge-mă la ochi să văd cărarea bine.
Toarnă Duhul Tău Sfânt, inima să mi-o umple,
Căci tare îmi e dor de Tine drag Isuse.
Când zorii se ivesc, privește la fereastră,
Vei vedea creștinii în rugi cum Te așteaptă.
Vino, Isuse scump, că vremea-i întunecoasă,
Grăbește-Ți venirea... du-ne Acasă!


Te aștept... nu vreau să mă găsești dormind;
Vreau să Te văd pe nori când ai să vii.
Știu că nu ai să întârzii și-s bucuroasă Doamne!
Știu că ai să mă duci, nu-ai să mă lași în moarte.
De pe pământ privesc cu ochii de credință.
Știu: mă iubești mult, ai să mă duci cu Tine.
Vino!... Te aștept de-o viață,
Ia-mă în veșnicii, du-mă Acasă!


Când deznădăjduiesc, tristă privesc cerul...
Trimite-mi raza sfântă ce poartă misterul.
Obrazul trist mângâie-l, umple-mă de nădejde,
Să nu-Ți întorci de la mine a Ta vedere.
Îți dăruiesc totul. Sufletul, viața!
Dar pregătește-mi în ceruri altă soartă;
Căci Tu, izvor de viață ești, Izvor de mântuire.
Vreau viața veșnică cu Tine-n - nemurire -!


SS/PATTADA/02/03/2017