Din taina vieţii mele,
Învăţ din tot ce-i trecător
Şi-am să învăţ atâtea
Isuse, până mor...

Dar pe orişiunde paşii
Mă vor duce călător,
Doamne ajută-mă în urmă
Ca să fiu biruitor.

Căci n-ar fi ceva mai tare
Sau mai rău ca să mă doară,
Decât dacă aş pierde Harul
Şi-aş rămâne-n veci afară.

O, cât har şi ce mult bine
În viaţa mea ai revărsat.
De dragostea ce-Ţi port Isuse,
Nu vreau în veci să mă despart.

Căci de-aş pleca încă odată
Când cu-aşa drag Tu m-ai primit,
N-ar fi păcat mai mare-n lume
Şi-n veci de veci aş fi osândit.

Alăturea de fraţii scumpi
Ce lângă mine au rămas,
Ajută-mă să-naintez spre Tine
Pas cu pas...

Să nu mai rătăcesc pe drumuri
Străine, reci şi-aşa pustii...
Ci cu soţia şi copii
S-ajung odată în veşnicii.

Fii biruinţa mea Isuse,
Te chem mereu cu mai mult dor,
Ca alergarea vieţii mele
S-o pot sfârşi biruitor!