Zeii

Doamne, zeii acestei lumi
Câţi au fost, toţi au pierit
Cu-al lor trecut, născocit
Ce s-a stins dintre minuni
’N faţa Marii-Nţelepciuni,
Prin dragostea ce-ai zidit!

Au fost zei şi-au fost zeiţe
Şi-omul lor le-a acordat
Roluri, în care-au luptat -
Câştigând mari biruinţe
Pentru-a purta coroniţe,
Ce-n real… n-au existat!

Toate-au fost povestioare
Prin depărtarea de Tine -
Care Doamne-Ţi aparţine:
Cer şi pământ, stele, soare
Sunt lucrarea-Ţi creatoare
Din prea sfânta Ta zidire!

Singur Dumnezeu Tu eşti
Sus în cer, şi pe pământ -
Cum e-arătat prin Cuvânt
Din care Tu ne vorbeşti
Prin trimişii sfinţi cereşti -
Alţi Dumnezei nu mai sunt!

S-au dus zeii cei de piatră,
S-au dus ş-idolii de lemn...
A rămas doară vreun semn
Pentru vremi, de altă dată
Să-l cunoască lumea toată
Ca cenuşa-n scrum pe vatră.


Flavius Laurian Duverna
04 martie 2017