Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările
Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare
dimineață... Plân. Ier. 3:22-23.

''Adame'', unde ești? ! ?

Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe
om şi i-a zis: „Unde eşti?” Gen. 3:9.


- Ce Mare ești Tu, Doamne
Ce Mare, Mare, Sfânt
Dar te înduri în toamne
Și-n ierni de un "pământ".

Și-n veri cu-arșiță mare,
Și în furtuni, pustiu,
Tu ești o Stâncă Tare
La tot, ce este viu!

Ce mare milă ai
Și ce-ndurare, Tată...
- Ne pregătești un Rai? ! ?
Când vezi Jertfa călcată?

Înflorește nepăsarea,
Dragostea îngheață,
Răul i-a amploarea,
Iar Sfânta, Sfânta Față -

Mai lăcrimează încă
Pentr-un "pământ" uscat...
- "''Adame'', Eu sunt Stâncă!
De Mine, ai uitat? ! ?

Porunca, de ce-ncalci?
Trezește-te din somn!
În pofte te complaci,
Crezându-te un ''domn''?

Și... Jertfa, Jertfa Mea,
Zadarnică a fost? ? ?
Doar azi, e ziua ta!
Ce-n ochii tăi e rost?

Sunt Salvatorul tău,
''Adame'', unde ești?
O, fiică, fiul meu,
Refuzi brațe regești? ! ?

Grăbește, mai e zi!
Grăbește, nu e mult...
Curând vei auzi:
Târziu! ! ! - Nimic mai mult."