Să nu ucideți flori de ziua mea,
Tandre copilițe cu dinții de lapte,
În suflet vreau să le păstrez așa
Pentru totdeauna, dulci, înmiresmate.

Lăsați-le să clopoțească-n nard,
Zambile, violete, ghiocei, narcise,
Nu-mi stingeți rugul macilor ce ard
În Golgota mea, spre-a naște Paradise.

Crinul, Dumnezeu să vă ferească!
Nu-l aduceți jertfă, nu-i secați parfumul,
Este floarea candidă, cerească,
Umple valea în miresme de la Domnul.

Purtând crucile în flori, ciorchine,
Lăsați liliacul, lăsați-i creanga vie
Până în Primăvara care vine,
El mi-a purtat crucea din frageda pruncie.

Să nu ucideți flori de ziua mea,
Căci îmi veți ucide întreaga primăvară,
Dați-mi doar un zâmbet și mă voi bucura,
Seva lor, blând susur, nu o lăsați să moară.