Odată L-am văzut trecând
Cu turma pe Păstorul blând,
Mergea cu dânsa la izvor,
Blândul Păstor, Blândul Păstor!

Pe-o oaie ce căzuse jos
A ridicat-o El duios,
Şi-a dus-o-n braţe iubitor,
Blândul Păstor, Blândul Păstor!

Pe alta, care la pământ
zăcea cu piciorușul frânt,
El o lega mângâietor...
Blândul Păstor, Blândul Păstor.

El le-a iubit cu dor nespus
și Viața pentru oi Și-a pus
și pentru mântuirea lor,
Blândul Păstor, Blândul Păstor...

Dar mai târziu L-am întâlnit
cu spini era împodobit,
într-o mulțime de popor
Blândul Păstor, Blândul Păstor.

Când L-am văzut, L-am întrebat
cine sunt cei ce L-au scuipat?
A suspinat sfâșietor
Blândul Păstor, Blândul Păstor.

Și mi-a răspuns îndurerat:
- acei ce M-au încununat
sunt oile ce le-am fost lor
Blândul Păstor, Blândul Păstor...

Iar cei ce Mă batjocoresc
și cei ce Crucea-Mi pregătesc
sunt cei la care iubitor
le-am fost Păstor, le-am fost Păstor.

Tăcu... și ochii Lui senini
de lacrimi limpezi erau plini...
Plângea de mila oilor
Blândul Păstor, Blândul Păstor.

Și-atuncea oile-au venit
pe Cruce sus L-au răstignit...
El Se ruga spre mila lor
Blândul Păstor, Blândul Păstor.