NE MAI TREBUIE...

Ne mai trebuie lumină
Nu cu sursa în pustiu
Nici ce-aduce o doctrină
De Cuvânt, total, străină
Ci din Dumnezeul viu
Care vrea să ne susțină.

Ne mai trebuie răbdare
Căci s-a risipit pe drum
S-așteptăm răspunsul care
Ne aduce consolare
Să învingem nori de fum,
Să culegem perle rare.

Ne mai trebuie iubire
Fără ea cum să trăim?
Astăzi, parcă, e subțire
Nu se vede-n convorbire
Oare cât o prețuim?
Oare nu-i doar amintire?

Ne mai trebuie Cuvântul
Neglijat de-atâtea ori
Zilnic să-mbrăcăm veșmântul
Potrivit cu Legământul
Să gustăm, mereu, comori
Pregătite de Preasfântul.

Ne mai trebuie credința
Cum se face c-a slăbit?
Oare am respins cerința?
E de vină neputința?
Zicem:”încă n-a murit”
Dar ne-a afectat ființa.

Ne mai trebuie altarul
Nicidecum, să nu-l uităm
Să păstrăm mărgăritarul
(Rugăciunea către-Olarul)
Adorare să-nălțăm
Să se umple, iar, paharul.

George Cornici/9 Martie, 2017