Căderea Ierihonului
Autor: Florin Laiu
Album: fara album
Categorie: Diverse
Cetatea Lunii, mândră, păcătoasă,
Se-mpotrivea căderii presimţite.
De-ar fi crezut, ca a Rahavei casă,
N-ar fi pierit sub tunete-nteţite.
Dar n-a crezut şi nu s-a pocăit.
Aşa va fi şi cu această lume,
Căci cele şapte trâmbiţe-au sosit,
Sunând avertizare, foc şi ciume.
Nu pentru jaf s-a dat spre nimicire
Cetatea, ci spre sfântă judecată.
De-aceea Israel avea poruncă
Să nu ia pentru sine vreo răsplată.
Şi toţi au înţeles şi-au ascultat,
Afară de Acan, cel cu mantia...
Privind, el a poftit şi a luat.
Cu viaţa şi-a plătit apostazia.
Cetatea Ai a fost apoi luată
Prin iscusinţă, după sfat ceresc.
Cei care iau exemplul de-altădată,
În misiunea sfântă reuşesc.
..............
Intrând în ţară, Dumnezeu le-a dat
La fiecare sorţ de moştenire.
Din nou în legământ i-a adunat,
Prinţul Isus la ultima-I vorbire.
Din toate-acele mari făgăduinţe,
Făcute-n zori poporului iubit,
Niciuna n-a rămas pe din afară,
Căci Domnul, credincios, le-a împlinit.
.......
Când canaaniţii apăsau poporul,
Debora, proorocița, a chemat.
Şi, ca în jurul unei mame bune,
Viteji israeliţi s-au adunat.
Barac a fost în frunte, cu credinţă,
Şi după el curgeau galileenii.
Din Ruben a sosit doar zvon de planuri,
Dar Beniamin şi-a înarmat oştenii.
Aşer se odihnea pe plaja lui,
Iar Dan făcea afaceri pe corăbii,
În timp ce chiar şi stelele luptau,
Sosind din cer cu sclipitoare săbii.
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/16117/caderea-ierihonului