Se pune întrebarea AR TREBUI CA BISERICA SĂ STABILEASCĂ REGULI PRIVITOARE LA ÎMBRĂCĂMINTE?

   ESTE ÎMBRĂCĂMINTEA O CHESTIUNE PERSONALĂ SAU AR TREBUI CA BISERICA SĂ AJUTE PE CREDINCIOS INSTITUIND STANDARDE MINIMALE?

   Aceasta e o întrebare importantă. Ca şi în multe alte privinţe, a duce lucrurile la extrem este greşit. Bisericile ar putea pune accentul atât de mult pe îmbrăcămintea potrivită la fel cum circumcizia iudaică a fost considerată drept ritual 'mântuitor'. Pe de altă parte, multe biserici au devenit atât de influenţate de relativism şi de gândirea umanistă, încât nu mai disting clar anumite interdicţii evidente precum cea referitoare la purtarea bijuteriilor de aur. Aceste biserici neglijează orice aplicaţie practică semnificativă a principiilor discutate în acest articol. O desconsiderare a Cuvântului lui Dumnezeu duce la pierderea credinţei biblice şi adeseori îi lasă pe oameni cu o credinţă goală, rătăcind pe calea largă şi religioasă ce duce la pierzare.

   Cum putem găsi calea? În primul rând biserica are responsabilitatea de a învăţa pricipiile scripturale referitoare la înfăţişarea exterioară, precum şi dreptul de a pretinde membrilor să pună aceste principii în practică. Sunt obligatorii acele lucruri specificate în Biblie, precum părul scurt şi neacoperit în cazul bărbaţilor şi purtarea părului lung şi acoperit în cazul femeilor. Trebuie interzis orice lucru ce încalcă în mod vădit principiile generale al Scripturii, precum purtarea de către femei a fustelor indecente sau lipsa cămăşii în cazul bărbaţilor.

   În al doilea rând, biserica trebuie să apeleze la o judecată sănătoasă. Sunt atât de multe presiuni în ceea ce priveşte îmbrăcămintea - presiuni din partea lumii, din partea dorinţelor noastre fireşti şi chiar din partea diverselor practici ale altor biserici. În istorie se poate vedea că, dacă o adunare nu lucrează în unitate pentru a menţine o practică sănătoasă în privinţa îmbrăcăminţii creştine, atunci respectiva adunare va aluneca treptat în neascultare faţă de Cuvântul lui Dumnezeu. Biblia ne învaţă în mod clar să judecăm lucrurile

   'Ci cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun. Feriţi-vă de tot ce se pare rău. Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuşi pe deplin, şi duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Hristos.'

   'Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu, aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu cea bună, plăcută şi desăvârşită.'

   Liderii ar trebui să supravegheze, iar membrii să asculte pe cei care-i conduc. Împreună, ei trebuie să facă tot posibilul să ajungă la un consens.

   'Vă îndemn, fraţilor, pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos, să aveţi toţi acelaşi fel de vorbire, să n-aveţi dezbinări între voi, ci să fiţi uniţi în chip desăvârşit într-un gând şi o simţire.'

   Se află oare biserica şi liderii ei în pericol de a adăuga la Scriptură atunci când iau o poziţie în privinţa îmbrăcăminţii? Depinde. Dacă o biserică cere membrilor ei pur si simplu să aplice principiile Scripturii, atunci biserica promovează ascultarea de Scriptură, neadăugând nimic.

   Biserica trebuie să ceară surorilor să poarte fuste suficient de lungi în acelaşi fel cum interzice fumatul, dansul, mersul la teatru. Niciuna din aceste practici nu e menţioantă în Biblie dar se referă la ele în principiu.

   În acelaşi timp, biserica trebuie să fie atentă să nu ceară ceva care nu susţine principiile biblice. Trebuie să aibă grijă să nu ridice problema îmbrăcăminţii la un nivel care să reprezinte o dovadă de spiritualitate sau o cerinţă de bază pentru a fi membru în biserică.

   Membrii bisericii creştine sunt datori să dovedească faptul că sunt în Hristos şi că au pus pe primul loc interesele Lui. Dacă o persoană se îmbracă asemeni unui creştin, dar mai iubeşte banii, distracţia lumească, faima, aprecierea lumii, atunci hainele creştine în nici un fel nu-i pot sfinţi inima firească.

   În cazul în care biserica se implică în vestirea Evangheliei în alte ţări sau în alte culturi, trebuie să fie atentă să nu impună vreo regulă care, deşi în cultura de acasă e potrivită, în noua cultură să nu aiba acelaşi rezultat. Atunci când ducem Evanghelia într-o cultură nouă, ar trebui să ajutăm pe acei creştini să aibă o bună înţelegere a principiilor învăţate în Scriptură şi să-i îndrumăm să-şi facă reguli care îi vor sluji în cultura, clima si economia lor.